Industrializarea Romaniei

Petrolierul ,,Independenţa”

2012-02-17T03:08:00.000-08:00

Produs de către Şantierul Naval Constanţa, petrolierul ,,Independenţa” cu o capacitate de 150000 tdw a fost inaugurat oficial la 22 iulie 1976. Istoria petrolierului românesc a fost foarte scurtă fiind încheiată printr-un accident tragic la 15 noiembrie 1979. Echipajul petrolierului, mai puţin trei oameni, a fost pierdut, fiind necesare 29 de zile pentru ca incendiul izbucnit să se stingă natural (încercările specialiştilor nu au fost de succes, la fel cum se întâmplă adesea în cazul unor incendii la sondă) şi 6 ani pentru scoaterea/recuperarea epavei.

Petrolierul ,,Independenţa”

Surse :
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/VIDEO-Independenta-Cea-navigatiei-catastrofa_0_155384597.html#
http://www.marinarii.ro/nave-de-istorie.php?id=2&name=Nava_Independenta_
http://www.magazin-nautic.ro/?p=2833 (pentru o privire generală însoţită de numeroase imagini a flotei româneşti din comunism).
www.comunismulinromania.ro (pentru imagine).

Şantierul Naţional al Tineretului – Combinatul petrochimic Midia-Năvodari

2012-02-11T04:23:00.000-08:00

Între anii 1977 şi 1979 a fost realizată prima construcţie din cadrul combinatului şi anume rafinăria de petrol. Voi prezenta mai multe imagini cu obiectivul industrial aflat în construcţie de la finalul anilor 1970 şi pentru a arăta cadrul în care a fost posibilă realizarea sa (prin înfiinţarea unui şantier naţional al tineretului).

Combinatul petrochimic Midia-Năvodari în construcţie şi încărcătura sa propagandistică, prin apelul la cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu; de asemenea, se pot observa instalaţiile realizate la Uzina de utilaj chimic şi petrolier (UZUC) Ploieşti

În fruntea cortegiul se află un drapel pe care stă scris Şantierul Naţional al Tineretului – Combinatul petrochimic Midia Brigada Tulcea

Brigadierii pe Şantierul Naţional al Tineretului de la Combinatul petrochimic Midia-Năvodari

Combinatul petrochimic Midia-Năvodari în construcţie (1983)

Drapelul Brigăzii Tulcea

Combinatul petrochimic Midia-Năvodari în construcţie

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro

Noesis

2012-02-06T14:26:00.000-08:00

În Salonic (Thessaloniki), în Grecia, există un muzeu dedicat ştiinţei şi tehnologiei numit NOESIS [1]. Muzeul format din mai multe construcţii a fost realizat şi cu fonduri europene şi este amplasat la marginea oraşului. Noesis adăposteşte săli de proiecţii, diferite expoziţii şi colecţii, şi funcţionează ca un centru de inovaţie şi creativitate, un loc unde se pot experimenta şi observa la lucru şi tehnologii vechi (automobile de epocă, produse ale ştiinţei greceşti antice), dar şi noi (proiecţii 3D, planetariu digital, şi altele). Şi în România s-ar putea atrage fonduri europene pentru construirea unui astfel de loc ca Noesis care este mai mult decât un simplu muzeu. La marginea unui oraş din România, s-ar putea realiza o reconversie funcţională : în clădiri ce au aparţinut unor foste întreprinderi (pentru un cadru adesea mult mai adecvat unui muzeu al ştiinţei decât o clădire nou construită – şi ar prelua şi o parte din istoria locurilor peste care se înfiinţează, fără să şteargă istoria industrializării ca în multe cazuri) se poate realiza un astfel de muzeu care să beneficieze de noi tehnologii şi de un concept modern de muzeu, care să atragă mai mulţi vizitatori şi care să le permită o interactivitate mai mare cu o parte din exponate. Ce avem deocamdată este de exemplu Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida din Bucureşti, un muzeu ce nu ţine pasul cu tipul de muzeu modern, şi nici nu este un cadru potrivit cu importanţa exponatelor pe care le deţine [2]. În cele ce urmează prezint câteva fotografii cu automobile de epocă şi un motor Fiat 500 din muzeul Noesis.

[1] http://www.noesis.edu.gr/index_en.php?action=firstPage
[2] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2011/10/muzeul-tehnic-dimitrie-leonida-din.html
Sursa pentru fotografii : Alexandru Elefterescu.

Coroana regală reprezentată într-un desen din ,,Scânteia”

2012-02-02T04:37:00.000-08:00

În paginile ,,Scânteii” dintr-un număr din 1948 a apărut un desen care avea rolul de a scoate în evidenţă faptul că marea parte a industriei era controlată de ,,dinastia capitalisto-moşierească a Hohenzollernilor”. Prin acest desen, propaganda comunistă ,,lovea” în acelaşi timp atât în regimul politic monarhic cât şi în persoana regelui Carol al II-lea. Se încerca demolarea mitului monarhiei ca cea care a pus bazele României moderne, în primul rând prin apelul la coroana de oţel (confecţionată dintr-un fost tun otoman capturat de români cu prilejul Războiului de Independenţă şi al cărui oţel a fost topit şi transformat în coroana regelui, fapt încărcat de simbolism). Industria prezentată şi reprezentată în desen face parte din categoria industriei metalurgice : avem menţionate nume de mari uzine în interbelic precum Titan, Reşiţa, Malaxa, I.A.R. care sunt încastrate fiecare în coroană în locul unor giuvaiere dintr-o coroană reală. Mai departe găsim în interiorul coroanei şi reprezentările uzinelor : furnale, coşuri de fum, construcţii industriale specifice industriei metalurgice şi constructoare de maşini. Semnul crucii de deasupra coroanei pare că îngăduie totul sub coroana monarhiei, şi poate că este un prilej al propagandei comuniste de a se răfui şi cu puterea ecleziastică, pe care ştim că regimul comunist a îngrădit-o (a subordonat-o) încă din primii ani ai schimbării regimului, ca o altă cale de a distruge legătura românilor cu trecutul (religia ortodoxă a avut un rol important în construirea identităţii naţionale a românilor).

Nu discut aici care era situaţia efectivă a industriei în interbelic. Prin prezentare acestui desen din ,,Scânteia”, m-a interesat să văd cum era văzută industria moştenită de regimul comunist chiar de el şi mai ales cum era transmisă imaginea industriei interbelice către populaţie în noul regim. Modul în care era reprezentată industria (bine dezvoltată, dar deţinută de monarhie, ceea ce este o problemă – normal! - în viziunea comunistă) justifica măsurile ulterioare (naţionalizarea industriei şi întărirea regimului comunist printr-o serie de reforme care să schimbe radical statul, începând cu noua Constituţie), dar şi anterioare (abdicarea forţată a regelui, proclamarea R.P.R., acapararea treptată de către comunişti a economiei şi a altor paliere ale societăţi precum politicul prin instituirea partidului unic etc.). Un astfel de desen era numai un mod prin care se transmiteau toate aceste lucruri de către propaganda comunistă. În cuprinsul numeroaselor cărţi ce evidenţiau dezvoltarea industriei româneşti în comunism (care în parte este un fapt adevărat) se preciza adesea şi evoluţia industriei ante-comunism. Unde era cazul, se cataloga atent ,,acapararea nefastă a industriei de către monarhie”. Prin contrast se spunea că imediat după naţionalizare, industria se găsea în ,,mâinile oamenilor care muncesc”. O joacă cu expresii goale, dar nepreţuite pentru imaginar, fiindcă puterea o deţinea partidul unic, în fapt secretarul său general şi oamenii cei mai apropiaţi lui - cunoscutul profesor Adrian Cioroianu descrie sistemul politic comunist românesc drept un ,,sistem politic orbital” (Pe umerii lui Marx : introducere în istoria comunismului român, ed. a 2-a, Bucureşti, 2007, p. 431-432).

Tramvaie - imagini de epocă

2012-02-01T11:47:00.000-08:00

Sursa pentru fotografiile realizate după cărţile poştale editate de RATB : Alin Sămuşan.

Stahanovism

2012-01-27T13:41:00.000-08:00

Aleksei Stahanov a fost un miner rus devenit celebru în întreaga lume [1] după ce a reuşit în 1935 să extragă 102 tone de cărbune, de 14 ori mai mult decât prevedea norma sa [2]. S-au ridicat semne de întrebare asupra corectitudinii recordului [3], discuţie pe care nu o dezvoltăm acum. În schimb ne interesează efectele acestei performanţe. Pe lângă beneficiile imediate pentru Stahanov (aprecieri la nivel înalt, decorări, recompensări cu funcţii de conducere şi altele), recordul său a pus bazele mişcării stahanoviste, cea care îşi propunea în primul rând depăşirea normei de producţie [4]. Mişcarea stahanovistă s-a întins în toate ţările comuniste. Rezultatele excepţionale obţinute de unii muncitorii erau atent prezentate de propagandă. Se arăta numele muncitorului, locul unde lucra şi se descria performanţa sa, urmată (dacă mai era cazul) de morala propagandistică. Muncitorii care depăşeau norma prevăzută în domeniul lor de activitate erau numiţi la noi fie stahanovişti, fie fruntaşi în producţie. Se spunea că foloseau ,,metode înaintate de muncă”, de multe ori preluate de la sovietici, se mai arăta că foloseau cât mai eficient materiile prime disponibile şi că serveau la rândul lor drept exemplu pentru ,,noi cadre de muncitori calificaţi” [5].

[1] A apărut şi pe coperta revistei săptămânale ,,Time” cunoscută că rezerva la fiecare număr coperta sa unei personalităţi importante (http://www.time.com/time/covers/0,16641,1101351216,00.html).
[2] Lucian Boia, Mitologia ştiinţifică a comunismului, Bucureşti, 2005, p. 145.
[3] Cu toate acestea, să spunem că în mai puţin de un an recordul a fost depăşit de Nikita Izotov : 607 tone de cărbune extrase într-o singură tură/şut (http://en.wikipedia.org/wiki/Stakhanovite_movement).
[4] Lucian Boia, op.cit., p. 146.
[5] Astfel de formulări sunt omniprezente în cărţile din anii 1950 şi 1960 în care se prezentau reuşitele sistemului şi dezvoltarea ţării. Citatele folosite le-am preluat din cartea Raionul N. Bălcescu, eri şi azi, Bucureşti, 1961, p. 18.

Tramvaie din Bucureşti

2012-01-24T13:36:00.000-08:00

Mai sus s-au putut observa imagini de ansamblu şi detalii cu două tipuri de tramvaie care au circulat în Bucureşti (şi) în anii comunismului. Fotografiile au fost realizate cu ocazia aniversării a 100 de ani de către principalul operator de transport urban de persoane din Bucureşti : Societatea Comunală a Tramvaielor Bucureşti (STB) – Întreprinderea de transporturi Bucureşti (ITB) – Regia Autonomă de Transport Bucureşti (RATB). Tramvaiele din imagini sunt TIP V 09 (Thomson-Houston Franţa) şi TIP V 56. Tipul V 09 a fost realizat începând cu 1927 la Atelierele Centrale STB şi au circulat până în 1976 (în 1948 existau 335 de astfel de tramvaie), iar tipul V 56 a intrat în producţie din 1956 tot la Atelierele Centrale, dar de data aceasta ale ITB, şi au circulat până în 1981 (în 1970 existau 226 de unităţi) [informaţiile sunt preluate după etichetele RATB lipite pe tramvaie].

Sursa pentru fotografii : Colecţia personală VM.

Stabilirea unei zile nelucrătoare - 1973

2012-01-21T03:36:00.001-08:00

,,Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează :

Art. 1. Se stabileşte ca ziua de 31 decembrie 1973 să fie zi nelucrătoare.
În compensarea timpului nelucrat în ziua de 31 decembrie 1973, persoanele încadrate în muncă vor lucra pentru recuperare în ziua de 23 decembrie 1973.
Art. 2. Prezentul decret nu se aplică unităţilor productive în care se desfăşoară proces continuu de muncă, precum şi tuturor locurilor de muncă unde persoanele încadrate în muncă, prin natura serviciului, nu au ziua de duminică stabilită ca zi de repaus.
Art. 3. Ministerele, celelalte organe centrale, conitetele executive ale consiliilor populare vor stabili programe speciale petnru unităţile comerciale, de transporturi publice şi alte asemenea unităţi, care să asigure servirea populaţiei în zilele de 23, 30 şi 31 decembrie 1973”.

Sursa : Decretul nr. 672 din 20 decembrie 1973 privind stabilirea zilei de 31 decembrie 1973 ca zi nelucrătoare, ,,Buletinul Oficial” nr.203 din 21 decembrie 1973.

Protecţia muncii

2012-01-20T12:53:00.000-08:00

Instructaj sanitar la Atelierele CFR Galaţi

Punct sanitar Uzina ,,Steagul Roşu” Braşov

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro

Timbru dedicat sculpturii Oţelar

2012-01-18T13:00:00.000-08:00

Sculptura Oţelar a fost realizată de Ion Irimescu. Acestei opere i-a fost dedicat un timbrul care face parte din emisiunea de timbre din 1961 numită ,,Sculptură din arta naţională” formată din alte 8 valori într-un tiraj de 1 milion de serii. Alţi sculptori prezenţi în această emisiune în afara lui Ion Irimescu : C. Medrea, I. Vlad, B.Caragea, Gh. Angel, C. Baraschi, M.Constantinescu, I.Jalea, A.Szobotka.

Ion Irimescu, Oţelar

Sursa pentru informaţii : Manole Mircea Gheorghe, Catalogul timbrelor poştale, vol. II : 1948-1989, Bucureşti, 2008, p. 88-89.
Sursa pentru timbru : Colecţia personală VM.

Realism socialist în sculptura românească

2012-01-17T14:11:00.000-08:00

Două exemple de astfel de lucrări semnate de Ion Irimescu şi Gheza Vida

Ion Irimescu (1903-2005)

Sudor (ghips patinat, 1960)

Muzeul de Artă “Ion Irimescu”, Fălticeni http://ionirimescu.wordpress.com/
Despre personalitatea sa şi despre muzeu :

Gheza Vida (1913-1980)

Miner (lemn, 1960)

Alte lucrări importante din aria aceluiaşi subiect tehnic : Butinarul, Cosaş, La plevaşcă, Mineri, Miner ghemuit cu lămpaş, În pădure, Muncitor forestier, Monumentul Minerului
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheza_Vida).

Filme de lung metraj produse între 1950 şi 1974

2012-01-16T12:12:00.001-08:00

Între 1950 şi 1974 (trimestrul I) au fost realizate peste 208 filme româneşti de lung metraj. Dintre acestea 24 de filme au înregistrat peste 3 milioane de spectatori, 33 între 2 şi 3 milioane şi peste 107 au avut între 1 şi 2 milioane de spectatori. În această perioadă unul dintre cele mai de succes filme a fost Dacii (1967) cu peste 8 milioane de spectatori.

Sursa : ,,Cinema”, anul XII, nr. 10 (142), 1974.

Industria cinematografică – Cincinalul în 4 ani şi 3 luni

2012-01-14T03:47:00.001-08:00

Ca pentru orice domeniu, şi în industria cinematografică se urmăreau anumite obiective prin intermediul cincinalului. În cincinalul 1971-1975, era prevăzută realizarea a 88 de filme de lung metraj. Situaţia la nivelul anului 1974 arată că la studioul cinematografic Buftea fuseseră deja realizate 80 de filme. Şi cum în primele trei luni ale anului 1975 aveau să fie terminate alte zece filme, revista ,,Cinema” [1] anunţa îndeplinirea cincinalului în doar 4 ani şi 3 luni pentru producţia de filme. Depăşirea prevederilor cincinalului nici nu mai este menţionată...

De curiozitate, iată titlurile celor 10 filme din primul trimestru al anului 1975 : Dimitrie Cantemir, Muşchetarul român, Pe aici nu se trece (două serii), Hyperion, Tată de duminică, Mastodon, Alexandra şi infernul, Pasărea Phoenix, Elixirul tinereţii [2].

[1] ,,Cinema” : revistă a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste.
[2] ,,Cinema”, anul XIII, nr. 1 (145), ianuarie 1975.

Casete audio

2012-01-13T14:33:00.000-08:00

După cunoştinţele mele, în România înainte de 1989 nu s-au produs casete audio. Acestea erau importate şi utilizate pentru înregistrări muzicale în principal de Electrecord.
Drept exemplificare prezint imagini cu o casetă audio (nu chiar în perfectă stare) cu Romanţe şi cîntece de petrecere semnată de Ion Dolănescu.

Carcasa din plastic a casetei audio

Coperta din hârtie care conţine pe faţă numele autorului şi titlul compoziţiei sale muzicale, iar pe spate melodiile conţinute pe cele două feţe ale casetei.

Faţa I a casetei audio : se observă numeroase date de identificare şi diverse menţiuni.

Spatele carcasei din plastic a casetei audio : se observă porţiunea transparentă a carcasei pentru a permite citirea numelor de melodii trecute pe coperta de hârtie

Cotorul casetei audio

Sursa : Colecţia personală VM.

Imagini cu plăci muzicale

2012-01-12T11:45:00.000-08:00

Pentru a se observa plasare datelor de identificare ale unei plăci muzicale am ales câteva exemple.

Gică Petrescu – Cîntece de voie bună

Benone Sinulescu – La căsuţa cu pridvor
Datele de identificare nu apar într-un chenar special.

Partea centrală a unei plăci muzicale

Caseta de identificare de pe coperta unei plăci muzicale

Sursa : Colecţia personală VM.

Plăci muzicale

2012-01-11T10:14:00.001-08:00

Plăcile muzicale ce puteau fi ascultate la pick-up (se pot nominaliza mai multe astfel de produse româneşti, unul dintre ele ar putea fi radioreceptorul cu pick-up încorporat ,,Pacific”, realizat în Iaşi la Întreprinderea ,,Tehnoton”) erau însoţite de o copertă pătrată cu una din laturi deschisă pentru acces uşor la placă (mai era învelită şi într-o folie). Pe această copertă se aflau mai multe elemente. Astfel, la fel ca şi pentru cărţi, exista o căsută de identificare a respectivului produs. Ea conţinea de obicei următoarele elemente : numele redactorului muzical, numele celor care au asigurat asistenţa tehnică şi grafica (pentru copertă), locul unde a fost realizat tiparul copertei (de ex. ,,I.P. Crişana”, adică Întreprinderea poligrafică Crişana, uneori Electrecord, dar se mai pot găsi şi alte exemple), un număr de ordine N.I.I 433/77 (din anul 1977), menţiunea ,,Made in Romania”, preţul în lei al respectivei plăci (eu am găsit în general pentru plăcile româneşti preţul de 26 de lei), totul într-un chenar care conţinea şi sigla ,,Electrecord”. Uneori se menţiona imediat după locul de fabricaţie şi care era exportatorul : ,,Exporter ARTEXIM Bucharest”, care era de altfel întreprinderea comercială de stat care se ocupa de vânzare plăcilor muzicale la export (de asemenea şi importa plăci muzicale, dar şi alte multe articole culturale). Pe copertă mai putem găsi bineînţeles numele muzicianului/formaţiei şi al întregii compoziţii muzicale de pe placă, menţiunea ,,Stereo Mono”, ştampila CTC, şi un alt cod de identificare al produsului (de ex. STM-EPE 01566). Coperta avea două părţi tipărite : în general pe faţa copertei se găseau mai puţine informaţii asupra plăcii muzicale, în principal date legate de muzica pe care o conţinea (titlul şi interpretul), menţiunea ,,Electrecord”, în timp ce datele de identificare, piesele conţinute, uneori şi informaţiile despre autor, erau trecute pe spate, precum se întâmplă în cazul casetelor de muzică. În final, să mai spun că placa muzicală avea în centrul său şi informaţii precum : un cod, sigla ,,Electrecord”, menţiunea ,,Stereo Mono”, numele melodiilor şi al autorilor, dar şi faptul că : ,,All rights of the manufacturer reserved * Made in Romania * Unauthorised copying of this record prohibited” (Toate drepturile sunt rezervate producătorului * Fabricat în România * Copierea acestei plăci [muzicale] este interzisă).

Prezenţa ,,muncitorimii” şi a ideii de muncă în textele imnurilor naţionale ale României comuniste

2012-01-09T02:53:00.000-08:00

Zdrobite cătuşe a fost imnul naţional al R.P.R. între 1948 şi 1953. Muzica imnului aparţine lui Matei Socor, iar versurile lui Aurel Baranga. Câteva versuri din imn conţin referinţe clare la adresa clasei muncitoare. Ea este văzută ca fiind cea mai importantă din România acelor vremuri (clasă conducătoare), şi în ,,alianţă” cu ţărănimea şi cu armata (fiindcă la adoptarea imnului suntem despărţiţi de atât de puţini ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, cu apel evident la partea din război de după 23 august 1944). Iată versurile respective :
,,Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul”
[...]
,,Muncitori şi ţărani şi ostaşi
Zidim România Republicii noi”.
[...].

În anul 1953 în R.P.R. a fost adoptat un nou imn numit Te slăvim, Românie! Muzica imnului a fost compusă de acelaşi Matei Socor, de data aceasta pe versurile lui Eugen Frunză şi Dan Deşliu. Imnul profund încărcat de un mesaj ideologic (mai mult decât precedentul) ne interesează pentru versul ,,Noi uzine clădim, rodul holdei sporim”, în care practic se rezumă principalele locuri de muncă ale claselor sociale importante în comunism : muncitorimea, care lucrează în uzinele construite, clasă socială menţionată prima, urmată de ţărănime, activă pe ogoare. Ostaşii nu mai sunt menţionaţi în mod expres decât prin expresia ,,străbunii eroi au luptat”.

Începând cu anul 1977, deci la peste zece ani de la proclamarea R.S.R., ţara avea un nou imn, poate cel mai cunoscut din întreaga perioadă comunistă, fapt datorat şi inspiraţiei pentru muzica sa venită din partea unui cântec patriotic semnat de Ciprian Porumbescu, muzică ce a fost pusă pe un text modificat, adaptat cerinţelor comunismului. Din acest imn, Trei culori, am selectat o câteva versuri cu apel direct la muncitorime. Mai întâi, în două versuri, se vorbeşte despre unitatea României, o obsesie a acelor vremuri (,,poporul strâns unit în jurul Partidului conducător”) :
,,Suntem un popor în lume
Strîns unit şi muncitor”
Observăm că poporul nu este doar unit este şi muncitor. Pentru ca, sărind peste două versuri, să trecem la strofa următoare care reafirmă înlăturând orice dubiu, idee strecurată la început indirect :
,,Azi partidul ne uneşte
Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte,
Prin elan muncitoresc”.
Adică ,,elanul muncitoresc” a unit sau a pătruns toate categoriile sociale; muncitorii nu mai sunt în mod direct amintiţi, fiindcă tot poporul muncea (aşa lasă să se înţeleagă ambalajul propagandistic comunist).

Pe parcursul celor trei imnuri de stat comuniste am observat menţionările asupra clasei muncitoare, căreia îi era rezervat un loc important şi în cuprinsul imnurilor, fiind însoţită în menţionări de ţărănime, pentru ca în ultimul imn, întregul popor să fie înzestrat cu pasiunea pentru muncă cultivată sub controlul partidului (unic). Tot în imnuri, ideea de muncă a fost de fiecare dată sugerată prin folosirea unor verbe precum ,,a zidi” (,,zidim”), ,,a făuri” (,,făurim”), ,,a clădi” (,,clădim”, ,,se clădeşte”) sau prin expresii precum ,,munca-i stegar” sau prin folosirea unor substantive (,,ziditori”).

Sursele pentru textele imnurilor : http://ro.wikipedia.org/wiki/Zdrobite_c%C4%83tu%C8%99e; http://en.wikipedia.org/wiki/Te_sl%C4%83vim,_Rom%C3%A2nie; http://ro.wikipedia.org/wiki/Trei_culori.

Industrializarea în versuri

2012-01-07T12:07:00.001-08:00

În perioada comunistă, omniprezenta industrializare a ţării nu a fost ,,cântată” doar de textele oficiale. Industrializarea a pătruns şi în versurile unor cântece ale vremii, sub ,,inspiraţia” directă sau nu a propagandei comuniste. Melodia Macarale a celor de la Trio Grigoriu, o fostă formaţia românească de muzică uşoară, este un exemplu clasic. S-ar mai putea găsi şi altele, precum Doina Spătaru cu Minerii şi cerul, dar păstrez pentru altădată dezvoltarea acestui subiect. Melodia Macarale accesabilă de pe You Tube :

Moara lui Assan - vedere din Google Earth 2011

2012-01-06T05:41:00.000-08:00

Vizualizaţi Moara lui Assan peo hartă mai mare

Un altmod de a vizualiza Moara lui Assan este cu ajutorul lui Bing. Imaginile dinsatelit prelucrate de Bing prin modul Bird’s Eye, oferă o imagine mai bunăasupra construcţiilor de la Moara lui Assan. Foarte important de menţionat e căspre deosebire de imaginile din Google Earth, cele de la Bing sunt mai vechiceea ce ne arată situaţia de la moară (de fapt de la întreprinderea de morăritşi panificaţie) atunci când încă mai erau în picioare încă multe alteconstrucţii (de exemplu cele câteva pasarele care se observă, turnuleţul dinpartea stângă a celei mai înalte clădiri – silozul? –). Şi înGoogle Earth se pot observa imagini mai vechi, chiar din 2004. Ele suntla fel de grăitoare asupra situaţiei actuale a acestui monument istoric.

Moara lui Assan – monument de arhitectură industrială

2012-01-04T12:54:00.000-08:00

Sursa pentru fotografii : Alexandru Elefterescu.

Moara lui Assan – noi distrugeri

2012-01-03T12:00:00.000-08:00

În primazi a anului ne este reamintită situaţia patrimoniului industrial în Româniafiindcă unul dintre cei mai importanţi reprezentanţii ai săi are în continuarede suferit : un acoperiş şi un perete dintr-o construcţie de la Moara lui Assans-au prăbuşit în prima zi a anului acesta.

Mai jossunt câteva imagini : două din august 2011 şi două din acest an. În prim planse observă respectiva construcţie din cadrul Morii lui Assan.

înainte şi...

...după prăbuşireaparţială.

Sursa :Colecţia personală VM.

Arhivă blog-Bilanţ 2011

2012-01-02T02:52:00.000-08:00

▼ 2011 (117)

▼ decembrie (19)

Datele de identificare ale unei cărţi : exemplificări 1978-1985
Datele de identificare ale unei cărţi : exemplificări 1955-1972
Datele de identificare ale unei cărţi
Principalele edituri şi întreprinderi poligrafice din România comunistă
Industria energetică într-o emisiune de timbre din 1969
Tu ce ai făcut pentru îndeplinirea planului?, 1953
Sovrom (1945-1956)
Oficiile industriale : ciment, cauciuc
Industria zahărului – 1958
Produse realizate la Întreprinderea ,,Produse Alimentare” Bucureşti
Ilarion Ciobanu şi experienţa sa ca brigadier
Un zîmbet pentru mai tîrziu, 1974
Nume schimbate de localităţi
Cele mai importante întreprinderi industriale din regiunea Crişana (fosta Oradea)
Imagini cu întreprinderi din industria celulozei şi hârtiei
Produse importate şi exportate ale industriei metalurgice feroase (1960-1963)
Planurile economice în R.P.R./R.S.R.
Drapelul României
18 întreprinderi de comerţ exterior

▼ noiembrie (12)

Întreprinderi de comerţ exterior (1948-1964)
Institute de cercetare - imagini
Lista meseriilor în cadrul unor exploatări miniere în anul 1950
(Auto)Gara Filaret monument istoric (industrial)
Uzina ,,Timpuri Noi” Bucureşti – în prezent demolată
Iniţiative în întrecerile socialiste din judeţul Covasna – anii 1970
Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - IV
Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - III
Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - II
Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - I
Aproape de soare, 1960
Importanţa fitotehniei şi zootehniei pentru agricultură şi mai ales pentru industrie

▼ octombrie (21)

Propagandă şi realizări în industrie
Utilaj pentru extracţia cărbunelui
Ramuri industriale dezvoltate în Bucureşti – începutul anilor 1980
Prezentarea industriei româneşti în cartea Rumanía. Edizioni del Calendario - Milano
Principalele produse industriale româneşti în DER
Produse rezultate în urma chimizării metanului
Industria energetică în reprezentările heraldice din perioada comunistă
Sovrompetrol
Întreprinderi de materiale de construcţiii : fabrici de produse din sticlă - imagini
Sticla şi produsele din sticlă
Întreprinderi de materiale de construcţiii : fabrici de ciment
Muzeul Tehnic ,,Dimitrie Leonida” din Bucureşti
Muzeul Culturii şi Tehnicii Fierului Hunedoara – proiect 2010
Muzeul Virtual de Arheologie Industrială (MVAI)
Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier – 1976
Carte poştală : Uzina de produse sodice Ocna Mureş, judeţul Alba
Produse animaliere prelucrate industrial
IAR-93
Seria de tancuri româneşti TR – anii 1980
Industria de muniţie şi armament
Termocentrala de la Brazi

▼ septembrie (11)

Produse refractare
Hidrocentrale româneşti
Barajul Vidraru
Baraje
Industrializarea socialistă – lecţie de istorie
Bucureşti – locuinţe noi
Blocuri de locuinţe
Locuinţe pentru muncitori
Arhitectură românească modernă (1961) – Laminorul Hunedoara
Investiţii în R.P.R. perioada 1951-1963
Umor ... industrial

▼ august (16)

Munca voluntară
Şantiere naţionale
Centrale industriale
Ministere ale R.P.R. – anii 1960
Consiliul de Miniştri
Metroul din Bucureşti - imagini
Metroul din Bucureşti
Statistica întreprinderilor în 1947
Rolul economic al consiliilor populare
Bugetul de stat – 1982
Realizări de specialitate în comunism
Întreprinderi în judeţul Ialomiţa - 1980
Cluburi ale unor întreprinderi din Bucureşti – 1960
HafenCity - 2
HafenCity - 1
Demolări în Bucureşti

▼ iulie (8)

Şantiere navale
Reconversie funcţională Tipografia Cartea Românească
The Ark
Proiect de reconversie Întreprinderea ,,Electroputere” Craiova
Proiect de reconversie Moara lui Assan
Proiect de reconversie Fabrica de ciment Bicaz în muzeu tehnic
Întreprinderi de utilaj petrolier
Judeţul Brăila – unităţi industriale

▼ iunie (9)

Industria carbonieră - imagini, exemple, localizări
Industria carboniferă
Abrevieri
Asociaţiile sportive şi industria
Organizare-reorganizare teritorială – ce ne învaţă istoria
Dezindustrializare
Combinatul siderurgic Călan la RRA
Despre coloşii industriali şi dezindustrializare la Pro TV
Dezindustrializarea ca metodă de recuperare a trecutului

▼ mai (6)

Resursele miniere din Dobrogea cunoscute spre sfârşitul anilor 1970
Resursele miniere din Dobrogea cunoscute la începutul anilor 1950
Forme primare de folosire a aluminiului şi aliajelor sale
Aluminiul
Minereurile
1 Mai : Ziua Internaţională a Muncitorilor

▼ aprilie (7)

Reclame V
Reclame IV
Întreprinderea forestieră ,,Bernath Andrei” Vatra Dornei
Vizită de lucru III
Vizită de lucru II
Peisaj siderurgic
Vizită de lucru – I

▼ martie (3)

Ordinul Muncii - 1980
Pentru cel mai bogat cont de economii !
Ziare locale în perioada comunistă

▼ februarie (1)

Iniţiative, întreceri, concursuri, lozinci, acţiuni

▼ ianuarie (4)

Imagini - construcţii hidrotehnice
Hidrocentrala
Raionul Agnita – 1950
Arhivă Blog - Bilanţ 2010

► 2010 (114)

► 2009 (78)

Etichete

despre proiect (13)
fabrici si uzine (79)
lista pe ramuri ind. (7)
lista pe unitati adm.-ter. (13)
meserii si muncitori (20)
produse (54)
variate (75)
înfiinţări de întreprinderi (53)

Datele de identificare ale unei cărţi : exemplificări 1978-1985

2011-12-30T02:05:00.001-08:00

Am inclus două cărţi ale aceleaşi edituri (din anul 1978 şi 1981) pentru a se observa anumite diferenţe : în cartea din 1981 datele de identificare sunt mult mai puţine. În anii 1980 spre deosebire de anii anteriori, date ale cărţii publicate precum numărul de exemplare publicate (tirajul) sau date tehnice privitoare la colile de tipar sunt omise. Poate că în anii austeri ai comunismului românesc de după 1980, tirajul unei cărţi numai era un motiv de laudă sau poate sunt alte motive care îmi scapă. Cert este că se observă o diferenţă. Continui cu alte imagini exemplificatoare cu date de identificare ale unor cărţi apărute la edituri importante în comunism (cărţile sunt selectate aleatoriu).

Datele de identificare ale unei cărţi : exemplificări 1955-1972

2011-12-29T13:54:00.000-08:00

Am ales câteva edituri principale din comunism şi am să prezint datele de identificare ale câtorva cărţi alese la întâmplare care au fost publicate de aceste edituri în diferiţi ani.

În imaginea anterioară se poate observa un mod lapidar de a menţiona datele de identificare ale unei cărţi.

Datele de identificare ale unei cărţi

2011-12-28T03:30:00.000-08:00

Ca orice produs şi cartea are propriile date de identificare. Datele de identificare ale unei cărţi se întâlnesc în general pe ultima/penultima pagină a cărţilor în partea de jos, dar sunt şi cazuri când erau plasate într-una din primele pagini. Cele mai importante date de identificare sunt : numele redactorului şi tehnoredactorului, data când cartea a fost pregătită pentru publicare (,,bun de tipar”), anul când a fost publicată cartea (,,apărut”), numărul de exemplare al cărţii (,,tiraj [număr exemplare] exemplare”), date tehnice precum tipul de hârtie utilizat ca şi formatul şi tipul de coli de tipar, întreprinderea poligrafică unde respectiva editură a dat spre tipărire cartea însoţită de adresa fabricii şi numărul comenzii (,,tiparul executat sub comanda nr. [număr comandă] la [întreprinderea, adresa]”). Formatul sub care aceste date de identificare se găseau varia, la fel şi datele în sine (uneori erau menţionate şi alte date precum numărul exemplarelor broşate, al celor legate, indici de clasificare zecimală etc., alteori erau omise date precum tirajul, date tehnice privitoare la tipărirea cărţii etc.).

Principalele edituri şi întreprinderi poligrafice din România comunistă

2011-12-27T04:07:00.000-08:00

Printre principalele edituri din comunism menţionăm : Editura Academiei R.P.R./R.S.R., Editura Tehnică, Editura Didactică şi Pedagogică, Editura Tineretului, Editura, Eminescu, Editura Ion Creangă, Editura Univers, Editura Albatros, Editura Minerva, Editura Militară, Editura Ştiinţifică/Ştiinţifică şi Enciclopedică, Editura Politică sau Editura Sport-Turism.Cea mai importantă întreprindere poligrafică la care apelau editurile era Combinatul poligrafic ,,Casa Scînteii” numit şi ,,I.V. Stalin” în primii ani de comunism. Alte întreprinderi poligrafice : Întreprinderea Poligrafică ,,Crişana” Oradea, Întreprinderea Poligrafică nr. 4 Bucureşti, Întreprinderea Poligrafică ,,13 Decembrie 1918” Bucureşti, Întreprindere Poligrafică ,,Oltenia” Craiova, Întreprinderea Poligrafică ,,Arta Grafică” Bucureşti şi altele [1].

[1] Pentru situaţia întreprinderilor poligrafice din 1968 se poate consulta articolul de aici.

Industria energetică într-o emisiune de timbre din 1969

2011-12-24T02:23:00.000-08:00

Seria de timbre Uzuale din 1969 cuprinde 2 valori : de 55 de bani reprezentând un baraj hidroenergetic (în roşu carmin) şi de 40 de bani figurând o reţea de electricitate de înaltă tensiune (în ultramarin).

Sursa : Colecţia personală VM.

Tu ce ai făcut pentru îndeplinirea planului?, 1953

2011-12-22T13:23:00.000-08:00

Pentru o scurtă perioadă de timp se mai poate vizita o expoziţie temporară de afişe deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României sub numele : ,,Istoria în192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007”. Cele 192 de afişe, alese de Maria Kurpik, curatorul expoziţiei, provin de la Muzeul Afişului din Wilanów (secţie a Muzeului Naţional din Varşovia), primul muzeu din lume dedicat afişului! Nu trebuie să fim surprinşi : în Polonia există o mulţime de artişti talentaţi în acest domeniu, şi chiar o adevărată şcoală artistică ce a căpătat contur şi recunoaştere începând cu anii 1950 [1]. La expoziţia temporară de la MNAR sunt expuse multe afişe reprezentative în funcţie de o anumită perioadă. Şi cum accentul pe industrializare a fost o caracteristică a oricărui regim comunist, afişele cu această temă nu puteau lipsi. Am remarcat mai multe astfel de afişe interesante. Menţionez în aceste rânduri doar afişul din 1953 al lui Lucjan Jagodziński (1897-1971) numit Coś ty zrobił dla realizacji planu? întraducere Tu ce ai făcut pentru îndeplinirea planului?

Cu alte cuvinte o trimitere propagandistică menită să impulsioneze cetăţenii pentru a îndeplini planul economic stabilit pe un număr de ani (în mare măsură cincinaluri). Astfel de mesaje propagandistice se puteau întâlni şi la noi şi sunt convins la fel şi în alte ţări foste comuniste, chiar dacă au luat forma unor iniţiative muncitoreşti sau cea a articolelor în publicaţiile vremii. Nu ştiu dacă s-au creat şi afişe, probabil că da. Afişul creat de Jagodziński aminteşte foarte tare de cele americane sau britanice ce au apărut în timpul primului război mondial şi chemau populaţia la recrutare cu texte precum : I Want You for U.S. Army/Nearest Recruiting Station sau Lord Kitchener wants you/Join Your Country’s Army!/God Save the King [2]. Ca şi acestea şi în cel semnat de Jagodziński, un bărbat (un muncitor) arată cu degetul spre privitor, recrutând nu pentru război, ci pentru o altă cauză importantă, îndeplinirea planului economic (multe din obiectivele unui plan erau greu de atins şi necesitau şi multă muncă voluntară). Practic se dorea responsabilizarea fiecărui cetăţean pentru atingerea planului economic. În acelaşi timp era şi un mod prin care se construia ,,omul nou”, o dorinţă a regimului comunist periculoasă pentru libertatea individuală.

LucjanJagodziński, Coś ty zrobił dla realizacji planu?, 1953.

Lucjan Jagodzinski, Tu ce ai făcut pentru îndeplinirea planului?, 1953.

Sursa pentru imagine : http://propaganda-prlu.bartlomiejspeth.com/propaganda-prl/cos-ty-zrobil-dla-realizacji-planu/

[1]Despre afişul polonez în general sunt mai multe saituri interesante. Menţionez câteva : http://www.poster.pl/polish_poster_artists.html; http://propaganda-prlu.bartlomiejspeth.com/

http://www.theartofposter.com/; http://www.pigasus-gallery.de/Posters/Poster.htm;

http://wellmedicated.com/inspiration/50-incredible-film-posters-from-poland/;

http://www.smashingmagazine.com/2010/01/17/the-legacy-of-polish-poster-design/.

[2]http://en.wikipedia.org/wiki/Lord_Kitchener_Wants_You;

http://en.wikipedia.org/wiki/Uncle_Sam.

Sovrom (1945-1956)

2011-12-21T13:32:00.001-08:00

Sovrom-urileau fost întreprinderile sovieto-româneşti înfiinţate pe baza Acordului decolaborare economică dintre cele două ţări încheiat la 8 mai 1945. Sovrom-urileau fost înfiinţate în mai multe ramuri industriale şi au constituit un mijlocde controlare a economiei româneşti de către ruşi. Principalele sovrom-uri aufost : Sovrompetrol (primul sovrom înfiinţat şi ultimul desfiinţat, ceeace arată importanţa acestei resurse naturale în relaţiile româno-ruse aleacelei perioade), Sovromutilajpetrolier, Sovromgaz, Sovromcărbune,Sovromtransport, Sovromnaval, Sovomfilm, Sovrometal, Sovromtractor, Sovromchim,Sovromconstrucţii, Sovrombanc, Sovromasigurare şi altele.

Oficiile industriale : ciment, cauciuc

2011-12-20T14:09:00.001-08:00

Oficiileindustriale înfiinţate în 1947 repartizau materiile prime, îndrumau şicontrolau producţia, decideau în probleme legate de import şi export, stabileaupreţuri şi cote pentru produsele din ramura industrială controlată, mai precisdin cadrul fabricilor componente. Au existat mai multe oficii industriale.Dintre acestea prezentăm două oficii industriale şi fabricile lor componente.

,,OficiulCimentului” reunea întreprinderile : ,,Cimentul”, ,,Titan”, Fabrica Kugler etCo. Dâmboviţa, Fabrica Cernavodă, Fabrica I. G. Cantacuzino din Brăila,Întreprinderile Prinţului Bibescu din Comarnic, Fabrica Azuga, Fabrica GuraVăii şi Fabrica Trasia-Dej

,,OficiulCauciucului” era compus din : Uzinele Chimice Române, Banloc, Fabrica deCauciuc Braşov, Cauciucul Quadrat, Rira, Standard, Arda, Superterm, Vulcan,Teracom, Oreca, Ion Nicolau şi Esta Sun din Oradea.

Sursa : ,,Scânteia”, seria III, anul XVI, nr. 883 din 30iulie 1947, p. 3 (număr vizualizabil la adresa : http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/JPBI496HX824CDSPQ9SMIY7PQXMA37H6M3X868YJKGHKP3JCVS-02554?func=results-jump-full&set_entry=000182&set_number=003183&base=GEN01,http://www.dacoromanica.ro/,20-12-2011).

Industria zahărului – 1958

2011-12-19T01:07:00.000-08:00

Industriazahărului este o ramură a industriei alimentare. În R.P.R. în anul 1958 existau9 fabrici de zahăr (uneori fabricile de zahăr se mai numesc şi rafinării dezahăr) care prelucrau sfecla de zahăr În ordinea producţiei acestea fabrici seaflau în următoarele localităţi : Roman (regiunea Bacău), Giurgiu (regiuneaBucureşti), Bod (pe atunci în regiunea Stalin), Timişoara (regiunea Timişoara),Târgu Mureş (Regiunea Autonomă Maghiară), Livezi (regiunea Craiova), Arad (regiuneaTimişoara), Chitila (aparţinând de oraşul şi nu regiunea Bucureşti) şi Sascut (regiuneaBacău). De asemenea, alte două fabrici se aflau în construcţie la Luduş (regiuneaCluj) şi Bucecea (regiunea Suceava). Prin această dezvoltare importantă aindustriei zahărului se dorea valorificarea producţiei de sfeclă de zahărastfel încât producţia internă de zahăr să fie acoperită fără a fi nevoie deimporturi şi se urmărea şi obţinerea unui surplus pentru export.

Sursa : ***, Monografia geografică a Republicii Populare Romîne, vol. 2,partea I, Bucureşti, 1960, p. 293-294.

Produse realizate la Întreprinderea ,,Produse Alimentare” Bucureşti

2011-12-17T06:31:00.000-08:00

Pentru industria alimentară românească Întreprinderea ,,Produse Alimentare” Bucureşti are o importanţă deosebită deoarece aici s-a realizat una dintre cele mai cunoscute mărci de produse din comunism : băuturile răcoritoare CI-CO. Ele erau realizate în mai multe sortimente : cu extract natural de cola (CICO-COLA), concentrat de must de struguri condimentat cu extracte de plante aromatice (Stena), amestec de uleiuri eterice de portocale (Citro) şi diferite alte produse, inclusiv fără zahăr (Sintonic, Mentovit, Aniset, Diabetic). La aceeaşi întreprindere se mai realizau şi sosuri alimentare într-o gamă la fel de diversificată : Tomatovin, Estragon, Cimarom, Aiolli, Ciuperci extra, Sos de ceapă, Sos tomat, picant, Sos aperitiv picant şi Tomatoketchup.

În fotografie : reclama la CI-CO din paginile periodicului ,,Almanahul Cinema”, 1975.

Ilarion Ciobanu şi experienţa sa ca brigadier

2011-12-16T02:16:00.001-08:00

Ilarion Ciobanu, fost actor şi regizor, povesteşte în paginile ,,Almanahului Cinema“ experienţa sa ca brigadier din anul 1948. În primii ani de comunism cu ajutorul brigadierilor, voluntari organizaţi într-o brigadă, s-au realizat mai multe construcţii, s-au reparat o parte din distrugerile războiului, s-au săpat kilometri pentru conducte de gaze (precum Agnita-Botorca) şi alte lucrări. Înainte de a îmbrăţişa cariera cinematografică, Ilarion Ciobanu a fost unul dintre aceşti brigadieri. Iată cum a ajuns brigadier (pe când era în Constanţa) :,,De fapt, totul a început ca o mare aventură. Şi cărui tînăr nu-i placaventurile? Nu ştiu cum a fost prin alte părţi, dar nouă celor din port, activiştii judeţeni U.T.M. n-au fost nevoiţi să ne vorbească prea mult. Ideea că urma să ne ducem să muncim la construcţia unei căi ferate în MUNŢI, a fost mai mult decît destul […]. În general, pentru omul de pe malul mării muntele înseamna o necunoscută, o altă lume, iar pentru noi, atunci, avea aceeaşi rezonanţă ca Sahara, Hawaii sau pampasul sud-american“. Brigada, care în total număra100 de tineri, a muncit la construcţia căi ferate Bumbeşti-Livezeni. Cei care s-audecis să participe ca voluntari la această construcţie au ajuns cu trenul pânăîn Gara Meri. De acolo voluntarii au primit câteva ,,îndrumări scurte“, au fostorganizaţi şi cantonaţi în sectorul Rafailă după care au început să-şiconstruiască barăcile ce le-au servit drept ,,casă şi masă“ din aprilie 1948. Cât despre munca efectivă, Ilarion Ciobanu nu aminteşte foarte multe : ,,Ar fi mult. Mult prea mult de scris despre schimburile de zi şi de noapte, despre îndărătnicia muntelui care parcă ne era duşman, despre tuneluri şi viaducte, despre vagonete şi perforatoare, despre accidente şi durere, despre dorul de acasă sau despre duminicile pe care le aşteptam. Nu vreau să mai scriu pentru că nu a fost nimic deosebit. Am făcut totul simplu, dîrz, bărbăteşte. Nu se putea altfel, viaţa o cerea“. Parcă ar mai fi fost ceva de adăugat. În orice caz din cele povestite de Ilarion Ciobanu putem înţelege cum s-a desfăşurat în unele cazuri munca voluntarilor,,pe şantierele patriei“, de la luarea deciziei de a munci până la munca efectivă. În multe cazuri dezamăgirile, în parte mărturisite şi de Ilarion (direct, dar şi din subtext), trebuie să fi fost însemnate. În unele cazuri convingerile proprii, în altele propaganda comunistă sau amândouă, nu puteau ascunde efortul care era depus de voluntari, în marea lor majoritate tineri, pentru realizarea diferitelor construcţii. Au fost dezamăgiri, dar din text nu putem să aflăm (nici dacă ar fi fost) dacă au existat şi regrete. Până la urmă aşa a fost istoria, aşa s-au realizat unele construcţii cu ajutorul voluntarilor, cu bune şi cu rele, cu credinţe utopice sau nu.

Sursa : ,,Almanahul Cinema“, 1975, p. 84-86.

Un zîmbet pentru mai tîrziu, 1974

2011-12-14T10:09:00.000-08:00

Industria românească în cinematografie – II

Un zîmbet pentru mai tîrziu este un film apărut în 1974 realizat sub regia lui Alexandru Boiangiu. Acţiunea filmului se desfăşoară într-o oţelărie şi prezintă diversele întâmplări prin care trece personajul principal, un maistru oţelar (Runcu). ,,Almanahul Cinema” din anul 1975 acordă un mic. spaţiu acestui film Din descrierea realizată [1] menţionăm un fragment grăitor asupra filmului şi mai ales asupra ideologiei care a făcut posibilă apariţia sa (ca şi a descrierii făcute, căci astăzi ar fi altfel prezentat acest film) : ,,«Un zîmbet pentru mai tîrziu» este filmul luptei între vechi şi nou, în viaţa noastră socială din anii de început ai construcţiei socialiste. Eroul principal e un muncitor, un maistru oţelar. Dar mai presus de profesiunea lui, el este un om al unei lumi noi, un om al vremii sale, incapabil să-şi separe viaţa de cea a oamenilor din mijlocul cărora trăieşte” [2].

[1] Prezentarea filmului este completată de o imagine din film peste care stă scris ,,Uzina, o şcoală a vieţii”.
[2] ,,Almanahul Cinema”, 1975, p. 17.

Nume schimbate de localităţi

2011-12-13T00:12:00.000-08:00

În perioada comunistă multe localităţi şi-au schimbat numele pentru a elogia diverse personalităţi comuniste ale vremii, vădind un pronunţat caracter propagandistic (în raport cu alte schimbări de nume de localităţi, nu cu mult mai puţin propagandistice). Exemplul clasic este cel al oraşului Braşov devenit Oraşul Stalin; s-a operat o schimbare asemănătoare şi în denumirea regiunii Braşov [1]. Modificarea a durat din 8 septembrie 1950 până în 24 decembrie 1960 când s-a revenit la tradiţionala denumire, pe fondul unei uşoare detensionări a relaţiilor din ,,lagărul socialist” (moartea lui Stalin, 1953, venirea la puterea în U.R.S.S. a lui Hruşciov, 1956, retragerea trupelor sovietice din R.P.R., 1958). Un alt exemplu de localitate cu denumire schimbată este şi Eforie Sud care a primit numele Vasile Roaită [2] (muncitor împuşcat mortal în timpul grevei de la Atelierele CFR Griviţa din februarie 1933, grevă importantă în interbelic, dar mult supraestimată şi intens interpretată propagandistic în timpul regimului comunist). Ca şi în cazul Braşovului, modificarea a fost de scurtă durată (1949-1965). Mai sunt şi alte asemenea exemple de localităţi care au purtat denumiri schimbate chiar şi la câţiva ani de la căderea regimului comunist : localitatea Iaslovăţ şi-a schimbat numele în Emil Bodnăraş din 1976 (la moartea lui Bodnăraş) şi până în 1996 (localitatea era locul unde se născuse Bodnăraş) [3]. Un caz asemănător se petrecuse în anii 1950. Oraşul Ştei (astfel declarat în 1956) s-a transformat în Oraşul Dr. Petru Groza, în momentul când fostul preşedinte al Consiliului de Miniştri a murit în 1958 (s-a revenit la vechea denumire în 1996). La fel şi în cazul oraşului (din 1952) Oneşti transformat din 1965 în Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej [2]. În general, toate aceste schimbări erau realizate într-o localitate industrializată (Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Oraşul Stalin) sau dacă nu, urmau să beneficieze de o atenţie mai mare în dezvoltarea industrială locală (Oraşul Dr. Petru Groza). Faptul era datorat ideologiei comuniste pentru care procesul de industrializare era o caracteristică principală.

[1]http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/05/impartirea-administrativ-teritoriala.html
[2]http://ro.wikipedia.org/wiki/Localit%C4%83%C8%9Bi_din_Rom%C3%A2nia_cu_nume_schimbate
[3] Stan Stoica (coord.), Dicţionar biografic de istorie a României, Bucureşti, 2008, p. 71-72.

Cele mai importante întreprinderi industriale din regiunea Crişana (fosta Oradea)

2011-12-12T02:32:00.000-08:00

Fabrica de maşini-unelte ,,Înfrăţirea” Oradea
Întreprindere de unelte agricole Chişineu-Criş
Întreprindere de unelte agricole Ineu
Întreprindere de unelte agricole Gurahonţ
Întreprinderea de utilaj minier Oraşul Dr. Petru Groza
Fabrica de produse chimice ,,Sinteza” Oradea
Întreprinderea ,,Refractar” Aleşd
Fabrica de sticlă Pădurea Neagră
Fabrică de produse refractare Aştileu
Întreprinderea ,,Azbociment”
Întreprinderea de ciment Gurahonţ (cu tradiţie din secolul al 19-lea)
Fabrica de cherestea Beiuş
Fabrica de cherestea Tileagd
Topitoria Palota
Fabrica de încălţăminte ,,Solidaritatea” (fosta ,,Carmen”)
Întreprinderea de ulei ,,Interindustrial” Oradea
Fabrică de spirt Oradea
Fabrică de spirt Beiuş
Fabrica de unt Oradea
Fabrica de unt Şimleu
Combinat avicol Salonta
Fabrică de conserve Oradea
Fabrică de conserve Valea lui Mihai

Surse : Daicoviciu Constantin, Graur Alexandru, Oprescu George ..., Republica Populară Romînă, Bucureşti, 1960, p. 705-709;
Mihail Haşeganu (coord.), Geografia economică a R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 408;
Tiberiu Morariu (red.), Republica Populară Romînă. Noua geografie a patriei, Bucureşti, 1962.

Pentru o privire asupra unităţilor industriale din judeţul Bihor, majoritatea din cadrul fostei regiuni Crişana/Oradea se poate accesa de pe acest sait o postare anterioară.

Imagini cu întreprinderi din industria celulozei şi hârtiei

2011-12-06T03:35:00.001-08:00

Combinatul de celuloză şi hârtie Brăila

Combinatul de celuloza şi hârtie Călăraşi

Combinatul de celuloză şi hârtie Suceava

Fabrica de semiceluloză Palas-Constanţa

Fabrica de hârtie Letea

Fabrica de hârtie Petreşti

Sursa : www.comunismulinromania.ro

Produse importate şi exportate ale industriei metalurgice feroase (1960-1963)

2011-12-05T01:25:00.000-08:00

Industria metalurgică feroasă (siderurgia) este o ramură a industriei grele care a beneficiat de o dezvoltare importantă în timpul regimului comunist. Ne putem pune întrebarea dacă această ramură industrială avea la noi în ţară materiile prime necesare (minereuri de fier şi alte minereuri feroase – mangan, vanadiu, magneziu, crom -, huilă şi alt tip de cărbune cocsificabil) şi mai ales dacă era rentabilă dezvoltarea sa sau produsele sale puteau fi obţinute prin import într-un mod mai rentabil şi astfel ar fi putut fi economisiţi mulţi bani?
Un răspuns parţial cred că s-ar putea schiţa studiind situaţia importurilor şi exporturilor din cadrul siderurgiei. Am extras câteva date pentru anii 1960-1963, perioadă în care suntem deja la aproape 15 ani de industrializare şi iată datele :

Export (pentru anii 1960, 1961, 1962, 1963)
Laminate metalice feroase 319 382 356 521
Tuburi metalice feroase 151 198 205 214
Minereuri de mangan 67 75 72 72
Import (pentru anii 1960, 1961, 1962, 1963)
Laminate metalice feroase 849 861 986 945
Tuburi metalice feroase 84 112 102 108
Minereuri de fier 917 1258 1920 2236
Cărbune cocsificabil 416 441 750 698
Cocs metalurgic 656 480 719 918
Feroaliaje 25,3 27,7 35,4 36,9

Pe lângă creşterea cantitativă uşor observabilă la majoritatea produselor atât la export, cât şi la import se mai poate vedea că la export sunt trei tipuri de produse pe lângă cele şase de la import. Altfel spus există o cerere de produse metalice feroase pentru economia românească, mai ales în contextul industrializării. Nu este surprinzător. În schimb, faptul interesant se descoperă când ne uităm la produsele care se importau. Printre aceste articole de import se aflau şi materii prime necesare realizării de produse metalice feroase precum minereuri de fier, cărbune cocsificabil sau cocs metalurgic. Cu aceste lucruri în minte ne putem îndoi de rentabilitatea unei industrii care necesită materii prime importa(n)te. Mai ales că în vremea industrializării comuniste se preciza frecvent că se dezvoltă acele ramuri industriale care-şi găsesc la noi în ţară cu uşurinţă materiile prime (un exemplu la îndemână ar fi industria chimică sau cea energetică, dintre ramurile grele ale industriei). Produsele metalice feroase sunt necesare oricărei industrii şi economii, dar nu în toate cazurile se optează pentru o dezvoltare atât de ridicată a acestei ramuri industriale. Fără să dăm sentinţe pentru aproape 45 de ani de comunism doar pe baza a 4 ani cu date de import şi export în siderurgie, această ramură metalurgică a avut o dezvoltare mult prea mare, se ştie oricum, faţă de situaţia ţării noastre (din date prezentate se observă de exemplu cotele înalte de import la minereurile de fier, care practic se dublează în patru ani, de la 917 la 2236) şi am vrut să arăt acest lucru prin această mică demonstraţie.

Sursa pentru date : La Chambre de Commerce de la République Populaire Roumaine (ed.), La Roumanie dans le commerce mondial 1944-1964, [f.l.], [f.a.], p. 80.

Planurile economice în R.P.R./R.S.R.

2011-12-04T03:25:00.000-08:00

Prin intermediul planurilor economice, pentru o anumită perioadă de timp, economia unui stat are fixate obiectivele şi modul în care va intenţiona să le îndeplinească. Planurile economice nu sunt proprii comunismului, dar pentru comunism ele aveau o importanţă mai mare (să ne gândim doar la consecinţele propagandistice). Cea mai cunoscută formulă pentru a desemna un astfel de plan era : ,,planul economic cincinal” sau mai simplu ,,cincinalul”, adică planul economic întins pe durata a cinci ani. Primul astfel de plan a fost introdus în U.R.S.S. între anii 1928-1933.

După instaurarea comunismului, şi în ţările controlate de U.R.S.S. s-a adoptat această uzanţă. De la ţară la ţară, economia a început să fie planificată pe unul sau mai mulţi ani. În R.P.R./R.S.R., primul plan economic a fost în anul 1949 şi era stabilit pentru un singur an. La fel şi pentru anul următor. De abia pentru perioada 1951-1955, în R.P.R. a fost iniţiat primul plan economic cincinal. El a fost urmat de un plan şesenal, pentru perioada 1956-1960. În perioada următoare s-au succedat mai multe planuri cincinale : 1961-1965, 1966-1970, 1971-1975, 1976-1980, 1981-1985. Ultimul plan cincinal prognozat, 1986-1990, nu a mai fost încheiat fiindcă în decembrie 1989 se sfârşise chiar regimul comunist.

Pe lângă aceste planuri economice cu caracter general, mai erau şi altfel de planuri specifice unei anumite ramuri economice. De exemplu, pentru industria energetică s-a desfăşurat între 1951 şi 1960 un vast program de electrificare a ţării. În plus, fiecare plan cincinal, era defalcat pentru fiecare an component [1]. Astfel existau şi planuri economice anuale care aveau scopul de a urmări îndeaproape obiectivele stabilite pentru cincinal.
În final, să mai spunem că nu toate obiectivele stabilite erau îndeplinite şi uneori aceste neajunsuri erau subliniate şi în acea vreme, dar fără a depăşi anumite limite care să pună în discuţie ,,superioritatea” regimului comunist.

[1] Ca exemplu pentru cincinalul 1981-1985 am prezentat într-o pagină anterioară a acestui sait planul economic din 1982 .

Drapelul României

2011-12-03T02:59:00.000-08:00

În regimul comunist au existat în total patru drapele stat, precum au existat patru steme [1]. Drapelul avea culorile albastru (la hampă), galben şi roşu, iar stema era aşezată în mijlocul drapelului.

În 1948, înainte de prima Constituţie comunistă, printr-un decret drapelul a fost stabilit astfel : ,,Culorile Republicii Populare Române sunt : albastru, galben și roşu, aşezate vertical, şi având în centrul câmpului galben Stema Republicii” [2].

În acelaşi an, cu prilejul adoptării Constituţiei drapelul avea o înfăţişare nouă (mai precis stema care se afla în mijlocul drapelului) expusă în articolul 101 :
,,Drapelul Republicii Populare Române se compune din culorile : albastru, galben şi roşu, aşezate vertical. În mijloc este aşezată stema ţării” [3].

În anul 1952, o nouă Constituţie a R.P.R. înseamnă şi un nou drapel (şi o nouă stemă) :
,,Drapelul Republicii Populare Române poartă culorile roşu, galben şi albastru, aşezate vertical cu albastrul lângă lancie. În mijloc este aşezată stema Republicii Populare Române” [4].

Constituţia R.S.R. din vara anului 1965 modifica drapelul ţării. Textul articolului 118 din Constituţie, nu radical diferit ca formă faţă de precedentul (apare menţiunea noii denumiri a statului comunist în formularea ,,stema Republicii Socialiste România”) preciza că :
,,Drapelul Republicii Socialiste România poartă culorile roşu, galben şi albastru, aşezate vertical, cu albastrul lîngă lance. În mijloc este aşezata stema Republicii Socialiste România” [5][6].

[1] http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/04/stema-romaniei.html
[2] Decretul nr. 3 privind fixarea atribuţiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române, ,,Monitorul Oficial”, nr. 7 din 9 ianuarie 1948. Actul legislativ este vizualizabil pe :
http://ro.wikisource.org/wiki/Decretul_nr._3_privind_fixarea_atribu%C8%9Biunilor_Prezidiumului_Republicii_Populare_Rom%C3%A2ne, 03-12-2011.
[3] Constituţia Republicii Populare Române, 13 aprilie 1948.
[4] Constituţia Republicii Populare Române, 24 septembrie 1952.
[5] Constituţia Republicii Populare Române, 21 august 1965.
[6] Modul în care putea fi realizat şi folosit drapelul R.S.R. avea să fie clarificat trei ani mai târziu printr-un nou act legislativ : Decretul nr. 972 din 5 noiembrie 1968, ,,Buletinul Oficial al R.S.R.”, nr. 141 din 5 noiembrie 1968.

Sursa pentru imagini : http://ro.wikipedia.org/wiki/Drapelul_Rom%C3%A2niei

18 întreprinderi de comerţ exterior

2011-12-01T03:50:00.001-08:00

Întreprinderile de comerţ exterior din perioada 1948-1964 erau : Exportlemn, Petrolexport, Romanoexport, Metalimport, Agroexport, Prodexport, Industrialexport, Tehnoimport, Maşiniexport, Maşinimport, Chimimport, Mineralimportexport, Fructexport, Cartimex, Romfilm, OCM, Romtrans, ONT ,,Carpaţi”. Primele 6 întreprinderi au fost înfiinţate în anii 1947-1948, restul ulterior, unele dintre întreprinderi formându-se prin desprinderea din cele deja înfiinţate. Cât despre produsele importate sau exportate, denumirele întreprinderilor sunt concludente. Aş aminti doar că ONT se ocupa de turismul intern şi internaţional, Cartimex de comerţul cu reviste, cărţi, produse de artizanat, hârtie, iar OCM era responsabilă cu verificarea calităţii şi nu numai, a produselor exportate, importate sau aflate doar în tranzit pe teritoriul ţării.

Sursa : La Chambre de Commerce de la République Populaire Roumaine (ed.), La Roumanie dans le commerce mondial 1944-1964, [f.l.], [f.a.].

Întreprinderi de comerţ exterior (1948-1964)

2011-11-30T13:59:00.000-08:00

În această perioadă au existat 18 întreprinderi de comerţ exterior subordonate Ministerului Comerţului Exterior. Activitatea lor a fost importantă datorită legăturii lor strânse cu mai multe întreprinderi din diferite ramuri economice. Prin aceste întreprinderi de comerţ exterior se puteau importa şi exporta variate produse conform cu obiectul de activitate al respectivei întreprinderi. Aceste întreprinderi au fost înfiinţate şi pentru a facilita controlul comerţului exterior de către stat. De altfel, Constituţia R.P.R. din 1952 sublinia caracterul comerţului exterior : era monopol de stat (articolul 14), şi totul era stabilit după ce în Constituţia precedentă, din 13 aprilie 1948, se spunea doar : ,,comerţul intern şi extern este reglementat şi controlat de stat şi se exercită de întreprinderi comerciale de stat, particulare şi cooperative”.

Institute de cercetare - imagini

2011-11-28T01:28:00.000-08:00

Institutul de Cercetări şi Proiectări ale Tehnologiei pentru sticlă şi Ceramică Fină Bucureşti

Institutul de Cercetări pentru Produse Auxiliare şi Organice Mediaş

Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti

Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti 1968

Sursa : www.comunismulinromania.ro

Lista meseriilor în cadrul unor exploatări miniere în anul 1950

2011-11-27T13:47:00.000-08:00

Mai precis este vorba despre maiştrii şi tehnicienii din exploatările de cărbuni, minereuri feroase şi neferoase şi minerale [1]. Clasificarea acestor meserii era următoarea : maistru miner, maistru miner cărbuni, maistru electrotehnică minieră, maistru la instalaţii de preparare şi prelucrare mecanică a minereurilor, maistru prelucrător cărbuni, maistru miner extracţia sării, tehnician controlor de producţie [2].

[1] ,,Buletinul Oficial al Republicii Populare Române”, nr. 47, 30 mai 1950, Hotărârea nr. 576/26 mai 1950. De precizat că în textul actului legislativ se menţionau minereuri ,,fieroase şi nefieroase”.
[2] În mod asemănător am mai prezentat cu ceva timp în urmă şi meseriile din cadrul industriei poligrafice la acest link.

(Auto)Gara Filaret monument istoric (industrial)

2011-11-24T13:45:00.000-08:00

Gara Filaret construită în 1869 a fost transformată în zilele noastre în Autogara Filaret, o reconversie fericită pentru amatorii de monumente istorice (industriale sau nu) mai ales având în vedere alternativa (adesea demolarea sau în orice caz alterarea profundă a monumentului).

Sursa pentru prima fotografie este Colecţia personală VM, iar celelalte două au fost realizate de Alexandru Elefterescu.

Uzina ,,Timpuri Noi” Bucureşti – în prezent demolată

2011-11-20T03:37:00.000-08:00

Fotografii din 2009

Vedere din Bulevardul Splaiul Independenţei

Vedere din strada Ion Minulescu

Sursa : Colecţia personală VM.

Iniţiative în întrecerile socialiste din judeţul Covasna - anii 1970

2011-11-16T04:52:00.000-08:00

,,Să lucrăm o zi pe trimestru din materiale economisite”, la Întreprinderea de şuruburi Târgu Secuiesc.
,,Centimetrul cub în acţiune”, la Întreprinderea forestieră de exploatare şi transport Târgu Secuiesc.
,,Contul economiilor”, la Întreprinderea textilă ,,Oltul” Sfântu Gheorghe.
Alte iniţiative din judeţ :
,,Nici o maşină, nici un utilaj sub randamentul planificat”.
,,Cel mai bine gospodărit şantier”.

Sursa : Stanca Constantin, Ráduly Gitta, Popină Gheorghe, Deac Marius, Judeţele patriei. Covasna. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 173, 179.

Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - IV

2011-11-15T03:45:00.000-08:00

Demolări la fostul Combinat Siderurgic Hunedoara

Demolarea turnului de apă
căderea efectivă 3:25

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=7otMFgBOtUc&feature=related

Demolarea coşului de fum care a aparţinut fostului furnal nr. 7

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=I2OYJ7Kh7UY&feature=related

Demolarea coşului de fum care a aparţinut fostei oţelării Siemens-Martin nr. 2

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=RsmyxkKCRW8&feature=related

Demolarea coşului de fum înalt de 130 m de la fostul Aglomerator nr. 2

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=Opi7H6ImEfs&feature=related

Demolarea silozului pentru cărbune din cadrul fostei uzine cocso-chimice din cadrul CSH

Sursa : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=fRW7eXLK7zI

Demolarea controlată a fostei centrale termo-electrice nr. 2 din cadrul fostului

Sursa : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=8aE21EqvTAk

Ce a mai rămas după demolări din Combinatul Siderurgic Hunedoara

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=CKzczsCDt64&feature=related

Vezi şi articolul de aici.

Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - III

2011-11-14T04:12:00.000-08:00

*imagini luate de martori la diferite demolări de clădiri industriale în ţară
Demolare la Nitrocalcar

Sursa : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=b4uGvfsDcp0

Turnuri de apă şi alte construcţii demolate
căderi efective la 0:47, 3:55, 6:04, 7:11

Sursa : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=AJ2FHChVpiw

Demolare turn Combinatul de Fibre artificiale Dej
căderea efectivă 1:47

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=cLFGnkHUAPA&feature=related

CET Slatina demolare coş de fum

Sursa : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=qfJxgRQqPWk

Vezi şi articolul de aici.

Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - II

2011-11-13T13:40:00.000-08:00

*imagini luate de martori la diferite demolări de clădiri industriale în ţară sau reportaje la ştirile TV pe aceeaşi temă

Turnul de apă de la fosta Mecanica Sibiu se demolează pentru a face loc unui supermarket.

Sursa : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=QLh0P4o22Rg

Silozul de ciment din Răcădău
căderea efectivă la 0:50

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=oil3n8cfhhI&feature=related

Fabrica de pâine Titan – demolare silozuri pentru cartier rezidenţial

Surse : http://www.youtube.com/watch?v=-zGrSdG4GNA&feature=related; http://www.youtube.com/watch?v=XcdwHDKPJ9k&feature=related.

Demolare turn al Filaturii din Baia Mare
căderea efectivă 3:47

Sursa : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=j2btEH80OYc

Demolare în Pojorâta

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=0rKRElu-hDo&feature=related

Vezi şi articolul de aici.

Dezindustrializare : demolări în întreaga ţară - I

2011-11-12T03:24:00.000-08:00

Nu ştiu cât de corect întemeiate sunt distrugerile de construcţii industriale, cert este că ar fi nevoie de o expertiză a arheologilor industriali (dacă ar fi mai prezenţi, dacă ar fi ajutaţi şi încurajaţi şi de legislaţie şi mai ales în aplicarea ei). Ar fi la fel cum se întâmplă înainte de începerea unei construcţii de autostradă, de fabrică sau de altă construcţie, atunci când arheologii sunt chemaţi ,,să descarce” din punct de vedere arheologic respectivul teren. În cazul nostru arheologii industriali ar putea fi chemaţi pentru o inventariere a stării de fapt înainte de distrugerea respectivelor construcţii industriale, dacă altceva nu se mai poate face...
Ar putea lua interviuri, culege informaţii despre istoria respectivei unităţi industriale de la proprietari sau foşti proprietari (în orice caz, în mod direct şi nu din arhive, presă etc.), ar putea face fotografii, înregistra mini-documentare care ar avea rostul să păstreze memoria construcţiei industriale, care poate că a reunit destinul a zeci de mii de muncitori care au lucrat pe parcursul zecilor de ani la realizarea diferitelor produse industriale (a căror memorie este păstrată şi astăzi de mulţi oameni prin amintirea primelor televizoare, primelor frigidere etc.).
Astfel, arheologul industrial ar fi chemat într-o misiune de salvare a situl arheologic industrial, o misiune rapidă cu rezultate limitate care pentru început ar însemna ceva important. De ce să aşteptăm câţiva zeci de ani ca să fim interesaţi de propria dezvoltare industrială? Ca să culegem informaţii doar din arhive, din presă sau din memoriile mai mult sau mai puţin viciate ale celor implicaţi direct în construcţia sau demolarea construcţiilor industriale? Tocmai când am putea să demarăm acest proces de cunoaştere şi prezervare, mult mai din timp. Deja suntem în întârziere mare, suntem la apusul procesului de dezindustrializare, după peste 20 de ani care au distrus (nu ei în sine!) o mare parte din urmele industrializării petrecute nu numai în comunism, dar şi înainte. Sunt mici iniţiative în acest sens, dar puţin susţinute de factori decidenţi în salvarea unor construcţii industriale importante (în vederea reconversiei lor funcţionale, fiindcă nu sunt absurd, nu militez neapărat pentru desfăşurarea în continuare a activităţilor industriale).
Se pune şi acum întrebarea, se dau răspunsuri, dar poate cândva se va pune mult mai serios întrebarea : ce s-a întâmplat cu industria românească dezvoltată în comunism?
Cu siguranţă că, cel puţin parţial, răspunsul ar putea fi dat prin simple înregistrări video postate pe you tube, făcute adesea de martori oculari prezenţi la diferite demolări de construcţii industriale din întreaga ţară. Nu, nu sunt efecte speciale, sunt construcţii industriale româneşti puse la pământ! În urma lor rămâne un peisaj apocaliptic, înlocuit la scurt timp de un cartier rezidenţial, de construcţii comerciale sau de proiecte de construire a unui muzeu industrial , aflate în pericol cu fiecare zi trecută de a fi reconvertite, încă înainte de a fi materializate, în primele două variante mult mai facile, dar nu neapărat şi mai profitabile pentru societate.

Aproape de soare, 1960

2011-11-11T04:35:00.000-08:00

Industria românească în cinematografie - I

Acţiunea principală a filmului este centrată în jurul personajului Petre Orşa, interpretat de Florin Piersic. Petre Orşa este un ţăran hunedorean care pleacă de acasă spre a munci la Combinatul Siderurgic Hunedoara, locul unde au şi avut loc principalele filmări (mai precis la oţelăria Siemens-Martin nr. 2).
De altfel, cu puţin timp înainte de începerea filmului propriu-ziseste menţionat : ,,Film realizat cu concursul oamenilor muncii din Combinatul siderurgic Gh. Gheorghiu Dej din Hunedoara”.

Vizionarea filmului se poate face pe http://www.youtube.com/watch?v=yZnX4sRYLLU&feature=related

Importanţa fitotehniei şi zootehniei pentru agricultură şi mai ales pentru industrie

2011-11-10T12:49:00.000-08:00

Agricultura este ramura economică care are ca obiect cultura plantelor (cultivarea pământului) şi creşterea animalelor. Atât producţia vegetală cât şi cea animală pot fi îmbunătăţite şi trebuie să fie îmbunătăţite pentru a putea fi industrializate, adică pentru a se produce cantităţi mari de diferite produse în anumite standarde calitative. În acest scop în perioada comunismului s-a pus accent pe ştiinţe precum fitotehnia şi zootehnia. Fitotehnia este ştiinţa care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obţinerii unei producţii cât mai mari şi de o calitate bună, iar zootehnia este ştiinţa care are ca obiect cunoaşterea, reproducerea, creşterea, alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice. Rezultatele agriculturii sunt amplificate cu ajutorul ştiinţelor menţionate şi de acest fapt beneficiază şi alte ramuri economice precum industria sau comerţul.
Pentru a industrializa agricultura este nevoie de maşini şi utilaje agricole, îngrăşăminte chimice şi alte beneficii ale industriei în general. În schimb, pentru a industrializa produsele agricole este nevoie ca ele să fie într-o cantitate mare şi de o calitate bună şi foarte bună care să facă activitatea desfăşurată rentabilă. Existenţa acestor caracteristici ale produselor agricole determină ca cererea de astfel de produse să fie crescută şi astfel se aduc câştiguri şi comerţului intern şi extern. Dintre subramurile industriei direct interesate de beneficiile aplicării cunoştiinţelor fitotehniei şi zootehniei amintim în principal industria alimentară şi industria uşoară (textilă, pielărie şi încălţăminte etc.), dar pot fi menţionate şi alte ramuri industriale (industria celulozei, chimică – medicamente, produse farmaceutice şi cosmetice, erbicide, vopsele etc.). Prin fitotehnie se pot îmbunătăţi, cu titlu de exemplu, caracteristicile plantei în ceea ce priveşte rezistenţa la unele boli, se pot reduce efectele vremii nefavorabile (secetă, arşiţă), se poate uşura cultivarea plantei pe solurile considerate neprielnice şi altele. În acelaşi mod, zootehnia intervine asupra creşterii animalelor, creând noi rase de animale sau ameliorându-le pe cele existente. De exemplu, vacile pot fi crescute pentru lapte sau pentru carne, oile pentru lapte, carne sau lână, dar se pot dezvolta rase şi pentru producţie mixtă. Animalele beneficiază şi de caracteristici generale îmbunătăţite (în ceea ce priveşte rezistenţa la anumite boli sau condiţii de mediu, speranţa de viaţă, capacitatea de reproducţie şi altele). Succesele în domeniile fitotehniei şi zootehniei sunt rodul a multor ani de cercetare şi dezvoltare, timp în care s-au acumulat cunoştiinţe variate, s-au desfăşurat experimente şi s-au investit resurse financiare importante. Nu numai fiindcă era necesar pentru populaţie, dar şi pentru că existau materii prime în condiţii bune, ramurile industriale precum industria alimentară (fabrici de ulei, de zahăr, de industrializare a laptelui, a cărnii etc.) şi cea uşoară (textilă, confecţii, pielărie, încălţăminte) au cunoscut o dezvoltare importantă în perioada comunistă, profitând în mod direct de rezultatele fitotehniei şi zootehniei.

Propagandă şi realizări în industrie

2011-10-31T12:13:00.001-07:00

În paginile revistei ,,Viaţa economică” din anul 1964 a apărut o rubrică nouă, pentru acea vreme, numită ,,În cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei”, care spune în acelaşi timp şi cu ce prilej. În cadrul acestei rubrici (un scurt text, cu exemple care se vor putea citi mai jos, şi o imagine însoţea de fiecare dată rubrica menţionată) au fost prezentate mai multe obiective industriale şi realizările economice la care ele se angajau ,,în cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei”. Am extras două exemple referitoare la Uzinele ,,Vulcan” Bucureşti şi Şantierele navale Galaţi.

Uzinele ,,Vulcan” Bucureşti
,,În întrecerea socialistă pe 1964 constructorii de utilaj chimic şi rafinării s-au angajat, printre altele : să depăşească producţia globală şi marfă cu 16000000 lei, să obţină 3,5 milioane lei economii peste plan, să economisească 500 tone de metal” [1].

Şantierele navale Galaţi.
,,Constructorii de nave din Galaţi şi-au luat următoarele angajamente în întrecerea socialistă : să depăşească planul producţiei-marfă cu 9500000 lei, să execute peste plan o motonavă de 2000 tone, să realizeze economii suplimentare şi beneficii peste plan” [2].

Nu puţin lucru aveau în plan, cel puţin aceste două întreprinderi industriale! Din păcate nu am reuşit să aflu ce au îndeplinit din ce şi-au propus. Dar sunt sigur că totul a decurs bine, cel puţin aşa ar fi lăsat cenzura să se înţeleagă (deşi uneori se mai făceau autocritici, se evidenţiau ,,rămânerile în urmă”) pentru că nu-i aşa, toate angajamentele erau luate ,,în cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei” şi propaganda comunistă nu putea ,,să se joace” cu propriul eveniment fondator.

[1][2] ,,Viaţa economică”, anul II, 1964, numărul 3, p. 5.

Utilaj pentru extracţia cărbunelui

2011-10-30T03:47:00.000-07:00

Vedere parţială a utilajului folosit pentru extracţia ,,la zi”, adică la suprafaţă (în sistem de carieră, nu de mină), a cărbunelui – pare a fi şi o imagine de ,,realism socialist”...

Sursa imaginii : www.comunismulinromania.ro

Ramuri industriale dezvoltate în Bucureşti – începutul anilor 1980

2011-10-29T13:44:00.001-07:00

Bucureştiul cu numeroasele sale platforme industriale a fost cel mai dezvoltat oraş din punct de vedere industrial din România. Ponderea municipiului Bucureşti în producţia industrială a ţării era semnificativă în unele ramuri industriale precum : pielărie, blănărie, încălţăminte (20,5%), sticlă, porţelan, faianţă (20,4%), construcţiile de maşini şi prelucrarea metalelor (20,3%), industria chimică (16,8%). În industria poligrafică, Bucureştiul realiza 55,8% din producţia întregii ţării în această ramură industrială şi 41,6% din industria săpunurilor şi cosmeticelor. Alte ramuri dezvoltate şi menţionate în statistica de început de ani 1980 erau : industria textilă, industria confecţiilor, alimentară, a materialelor de construcţii, energiei electrice şi termice, metalurgie feroasă şi neferoasă, celuloză şi hârtie şi alte ramuri. În total, Bucureştiul realiza 13,6% din producţia industrială a întregii ţări în perioada menţionată.

Sursa pentru datele statistice (1983) : Nicolae Croitoru, Dumitru Târcob, Judeţele patriei. Bucureşti. Monografie, Bucureşti, 1985, p. 161, 162.

Prezentarea industriei româneşti în cartea Rumanía. Edizioni del Calendario – Milano

2011-10-28T02:49:00.000-07:00

În capitolul dedicat economiei şi structurii sociale din cartea Rumanía. Edizioni del Calendario – Milano [1] este prezentată în primul rând economia României din anii de construcţie a socialismului (,,edificación del socialismo”). La început sunt descrise la modul general schimbările din economie, se continuă cu prezentarea industriei, agriculturii, transporturilor şi a celorlalte ramuri industriale. Din acest capitol, însoţit de imagini ale întreprinderilor industriale şi nu numai, completate cu hărţi şi statistici [2], voi extrage întreprinderile industriale care au fost enumerate şi prezentate fie printr-o scurtă descriere, fie printr-o imagine, fiindcă menţionarea lor, într-un spaţiu restrâns ca cel al unui capitol de carte (32 de pagini din cele 358 ale cărţii) are importanţa sa : sunt incluse acele întreprinderi industriale dezvoltate, şi care puteau glorifica indirect regimul comunist românesc, acele întreprinderi-model, din ramuri industriale cât mai diversificate.

Pe prima pagină a capitolului întâlnim o imagine reprezentând Fabrica de fibre sintetice Săvineşti (fábrica de fibras sintéticas). Alte întreprinderi industriale prezentate : Uzina de ţevi laminate de la Roman (fábrica de tubos laminados), Combinatul petrochimic Ploieşti (complejo petroquímico), precum şi cel de la Piteşti, centralele hidroelectrice de pe Bistriţa şi Argeş (cu menţionarea şi a celei de la Stejaru, respectiv a centralei de la Vidraru), centrale termoelectrice de la Doiceşti, Paroşeni, Târgovişte, Combinatul de îngrăşăminte chimice ,,Azomureş” Târgu Mureş, Întreprinderea de automobile ,,Dacia” Piteşti (empresa de automóviles), Întreprinderea de autocamioane ,,Steagul Roşu” Braşov (empresa de camiones), Combinatul siderurgic Hunedoara (empresas siderúrgicas), Întreprinderea ,,Electroputere” Craiova, prezentată într-o imagine ce arată montarea unui transformator, la fel cum pentru Uzinele siderurgice Reşiţa este prezentată o imagine din timpul realizării unei turbine.

Pe lângă menţionarea întreprinderilor industriale, în subcapitolul rezervat industriei mai sunt menţionate diferite produse realizate de ramuri industriale româneşti, uneori cu precizări ale cantităţilor pe anumiţi ani, alteori cu precizări ale capacităţilor întreprinderilor care le realizează. În încheiere mai adaug şi că pentru industrie au mai fost prezentate două hărţi (una cu utilizarea terenului şi ramurile industriale româneşti şi alta cu resursele naturale întâlnite în ţara noastră).

[1] Elena Albescu, Idomeneo Barbadoro, Giuseppe Calzati, Fernando Etnasi, Vanna Guzzi, Rumanía. Edizioni del Calendario – Milano, Milano, 1981.
* lucrare tipărită în Italia, dar scrisă în limba spaniolă, care mai are trecut pe pagina de titlu şi numele Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R. Bucureşti, deci este o carte apărută sub îndrumarea sa ideologică.
[2] Dat fiind şi anul tipăririi cărţii, 1981, datele statistice se limitează la anul 1979; cel mai adesea se fac comparaţii cu anii 1938, respectiv 1950.

Principalele produse industriale româneşti în DER

2011-10-27T03:19:00.000-07:00

În cel de-al patrulea volum al Dicţionarului enciclopedic român (DER) erau menţionate principalele produse industriale româneşti (în cadrul articolului de dicţionar ,,România”) [1]. Este important de ştiut ce produse principale erau menţionate fiindcă arată care ramuri industriale erau importante pentru România şi regimul comunist în care se afla (şi deci unde se făceau investiţiile semnificative), precum şi care era dezvoltarea industrială la nivel general. Un produs de înaltă tehnicitate nu este disponibil cu uşurinţă când industria este într-o stare incipientă de dezvoltare sau atunci când nu se orientează dezvoltarea mai multor ramuri industriale spre realizarea sa. De exemplu aluminiul primar este trecut ca produs industrial principal, dar nu figurează în statisticile din DER decât la rubrica ,,prevederi de plan pentru 1970”, în timp ce la rubrica corespunzătoare anului 1965 (alţi ani cu statistici mai sunt 1938, 1950, 1959) apar primele însemnări statistice pentru maşini-unelte pentru aşchierea metalelor sau pentru televizoare, ceea ce arată fie neputinţa de a realiza până atunci din varii motive aceste produse (constrângeri tehnologice, financiare), fie lipsa de preocupare (limitări ideologice, economice), fie ambele. Alte produse industriale principale menţionate : energie electrică, cărbune brut extras, ţiţei extras, gaz metan, oţel, tractoare, autocamioane şi autobuze, locomotive Diesel şi electrice magistrale, motoare electrice peste 0,6 kW, îngrăşăminte chimice, materiale plastice şi răşini sintetice, fibre şi fire chimice, anvelope, hârtie, ciment, plăci din particule aglomerate şi fibrolemnoase, mobilă din lemn, aparate radio, răcitoare electrice, ţesături, tricotaje, încălţăminte, carne, uleiuri şi grăsimi vegetale comestibile, zahăr. În total sunt 29 de produse industriale principale din numeroase ramuri industriale (grele şi uşoare, extractive şi prelucrătoare).

[1] ***, Dicţionar enciclopedic român, vol. IV Q-Z, Bucureşti, 1966, p. 219.

Produse rezultate în urma chimizării metanului

2011-10-26T03:44:00.001-07:00

Metanul este un gaz natural întâlnit în cantităţi însemnate în ţara noastră în special în Transilvania, unde exploatarea, dar şi prelucrarea sa are o tradiţie îndelungată. După venirea la putere a regimului comunist importanţa resurselor de metan a crescut şi mai mult datorită dezvoltării industriei grele şi în special a industriei chimice. De asemenea, valorificarea superioară a metanului (produse chimice în loc de combustibil) a fost posibilă şi fiindcă la nivel internaţional a existat o astfel de preocupare şi noile tehnologii au uşurat această reorientare (se puteau achiziţiona licenţe din străinătate pentru utilizarea diferitelor tehnologii şi pentru a realiza produse chimice complexe).
Am să prezint pe scurt o serie de produse rezultate din metan în urma unor procese chimice. Unul din primele produse este negrul de fum (produs la Uzina chimică Copşa Mică) utilizat în prelucrarea cauciucului şi în producţia de cerneluri tipografice. Amoniacul este un alt produs rezultat din metan şi care este folosit pentru producţia de azotat de amoniu din a cărui utilizare rezultă îngrăşăminte chimice cu azot. Tot din amoniac rezultă ureea folosită în producerea de răşini sintetice, precum se pot obţine şi din formaldehidă, produs rezultat prin prelucrarea metanului sau a metanolului. Din metan se mai pot obţine acetilena, acidul cianhidric şi diferiţi derivaţi cloruraţi. Acetilena este importantă pentru industria maselor plastice (policlorură de vinil, poliacetat de vinil) şi pentru industria textilă (datorită fibrelor sintetice ce pot fi realizate). Acidul cianhidric este folosit ca şi acetilena la producţia de mase plastice şi la fel ca şi în cazul celorlalte produse enumerate serveşte la obţinerea de alte subproduse, proprii tehnologiilor utilizate (astfel din acidul cianhidric se obţine mai întâi metacrilat de metil, care prelucrat duce la formarea polimetacrilatului de metil şi care prin alte procese chimice va contribui la obţinerea de materiale plastice). În ceea ce priveşte derivaţii cloruraţi obţinuţi din metan menţionăm clorura de metil, cloroformul, tetraclorura de carbon.
Cu un astfel de ,,patrimoniu” de produse se poate uşor deduce importanţa metanului şi necesitatea prelucrării sale superioare.

Sursa pentru utilizările metanului : ***, Dicţionar enciclopedic român, vol. III K-P, Bucureşti, 1965, p.338.

Industria energetică în reprezentările heraldice din perioada comunistă

2011-10-25T12:51:00.000-07:00

Am să arăt care sunt principalele elemente heraldice din stemele de judeţe şi municipii care fac referire la dezvoltarea industriei energetice, o ramură industrială importantă pentru regimul comunist (spre deosebire de restul ramurilor industriale şi paralel cu planurile cincinale, dezvoltarea industriei energetice a fost posibilă şi printr-un plan de 10 ani de electrificare).
În stemele Brăilei şi Târgu Jiu apăreau câte un stâlp de înaltă tensiune (de aur, respectiv de argint), iar în stema municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej existau doi stâlpi de înaltă tensiune de aur. În stema judeţului Mureş apărea un stâlp dublu de înaltă tensiune de argint [1]. Rolul stâlpilor de înaltă tensiune în industria energetică este de a transporta energie electrică, un rol important dat fiind caracterul energiei electrice de a nu putea fi stocabilă. Ca orice ramură industrială una dintre materiile prime esenţiale pentru funcţionare este apa, care este folosită pentru răcire utilajelor folosite la producerea de energie electrică (în termocentrale, centrale nuclearo-electrice), dar şi pentru producerea de energie electrică (în hidrocentrale). În legătură cu cea dintâi utilizare a apei avem două turnuri de răcire din cadrul industriei energetice : în stema judeţului Gorj un turn de răcire alb, iar în stema judeţului Bacău o jumătate de turn de răcire negru [2]. Producerea de energie electrică în hidrocentrale este reprezentată în stema judeţului Argeş ,,fulger de aur ieşind dintr-o fascie triplă undată de acelaşi metal” şi în stema municipiului Râmnicu Vâlcea ,,fascie undată şi înstelată evocând salba de hidrocentrale de pe Olt” [3], o descriere frumoasă pe măsura modului în care a fost şi reprezentată în stemă. Stema judeţului Vâlcea cuprinde şi ,,o turbină cu opt cupe de aur” în prezenţa unei fascii de argint (care broşează turbina) şi în fine, ultimul element propriu industriei energetice îl întâlnim în stema municipiului Deva acolo unde este reprezentată o clădire a unei centrale termoelectrice, aluzie la Termocentrala Mintia.
În concluzie, în 10 steme (5 municipale, 5 de judeţ) dintre cele instituite în anii 1970 găsim reprezentări ale industriei energetice : 3 steme fac referire la energia hidraulică, 3 la energia electrică produsă în centrale termoelectrice (o clădire propriu-zisă şi 2 turnuri de răcire), 4 reprezintă elemente de transport pentru energia electrică. Cea mai frumoasă reprezentare pentru industria energetică şi care are şi meritul că păstrează întru totul caracterul heraldic este stema municipiului Râmnicu Vâlcea.

[1] Cernovodeanu, Dan, Mănescu, Ioan N., Noile steme ale judeţelor şi municipiilor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1974;
[2] Ibidem, p. 98, 102;
[3] Ibidem, p. 97, 113.

Sovrompetrol

2011-10-24T12:25:00.001-07:00

La 24 octombrie 1945 s-a înfiinţat Sovrompetrol, societate mixtă româno-sovietică. Până la desfiinţarea sa zece ani mai târziu, în anul 1955, Sovrompetrol a fost compania petrolieră care controla industria petrolieră : de la lucrări de prospecţiuni şi explorare până la cele de extracţie şi rafinare. O bună parte din producţia de petrol şi produse petroliere era exportată către U.R.S.S. sub coordonarea acestei întreprinderi.
Caracterul mixt al Sovrompetrol era dat de aportul de capital care a dus la înfiinţarea ei : statul sovietic a contribuit cu acţiuni ale companiilor petroliere controlate de germani înainte de cel de-al doilea război mondial (Concordia, Colombia, Petrol-Block, IRDP, Sardep, Kontinentale şi altele), alături de materiale necesare explorării şi exploatării ţiţeiului, iar statul român cu acţiuni de la Creditul Minier (cu rafinăria Brazi construită în 1934, dar aproape în totalitate distrusă în timpul războiului mondial) şi Redevenţa, completate cu terenuri stabilite de comun acord pentru explorare şi exploatare de ţiţei şi pentru o perioadă limitată inclusiv jumătate din revenţele ce reveneau statului român în urma concesionării terenurilor menţionate.
În concluzie statul sovietic a contribuit cu valoarea unor acţiuni de companii care nu erau ale lor (rezultatul final al războiului a schimbat apartenenţa companiilor, ele fiind considerate ca o pradă de război, o despăgubire) în timp ce statul român a contribuit cu propriile zăcăminte de ţiţei, iar o bună parte din produsele rezultate ca urmarea a funcţionării Sovrompetrol lua tot calea U.R.S.S. (ca plată a datoriilor de război ale ţării noastre către sovietici, dar şi ca principal produs de export).
Centralizarea industriei petroliere sub semnul Sovrompetrol trebuie să fi avut şi părţi bune precum aplicarea unor metode bune pentru găsirea şi extracţia ţiţeiului (sovieticii avea tot interesul) şi care a condus la descoperirea de noi zăcăminte de ţiţei, la o exploatare mai bună a celor existente, şi la alte beneficii sub aspect tehnic pentru industria petrolieră românească, fiindcă industria sovietică era mai avansată tehnologic decât cea românească (să nu uităm să fim corecţi : la nivel internaţional oamenii de ştiinţă ruşi au meritele lor incontestabile).

Întreprinderi de materiale de construcţiii : fabrici de produse din sticlă - imagini

2011-10-23T04:47:00.000-07:00

Fabrica de geamuri Buzău

Fabrica de geamuri Scăeni/Boldeşti-Scăeni

Fabrica de produse din sticlă Bucureşti

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro

Sticla şi produsele din sticlă

2011-10-22T13:58:00.000-07:00

Sticla este o topitură de silicaţi (principalul component fiind dioxidul de siliciu) solidificată în a cărei compoziţie mai pot fi întâlniţi şi oxizi metalici.
Principalele tipuri de sticlă şi modul în care sunt utilizate : sticlă solubilă (pentru producerea electrozilor de sudură, a diferitelor materiale de construcţii), sticlă de cuarţ (fabricarea de aparate pentru industria chimică, aparatură de laborator, izolatoare tubulare), sticle alcaline (pentru realizarea de geamuri), sticle grele (pentru obţinerea de lentile optice, izolaţii electrice), fibre de sticlă (sub formă de fire răsucite, şnur, pânză de sticlă, vată de sticlă, pâslă; folosite ca materiale electroizolante în industria electrotehnică şi cu diferite alte aplicaţii în special în telecomunicaţii), emailuri de sticlă, sticle policristaline (fabricarea de izolatoare în radiotehnie) [1]. O altă clasificare, în funcţie de fondanţii sau stabilizatorii folosiţi la fabricare împarte sticlele în : sticlă calco-sodică (folosită pentru fabricarea de materiale de construcţii), calco-potasică şi plumbo-potasică (cristal) [2].

Surse :
[1] Nicolae Popescu, Materiale pentru construcţii de maşini, manual pentru clasa a IX-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 92-93.
[2] Petru N. Hreniuc, Bazele tehnologiei şi tehnologii industriale, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 2005, p. 308-309.

Întreprinderi de materiale de construcţiii : fabrici de ciment - imagini

2011-10-21T13:59:00.001-07:00

Imagini cu două dintre cele mai importante fabrici de ciment româneşti din comunism.

Fabrica de ciment Medgidia

Fabrica de ciment Turda

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro

Muzeul Tehnic ,,Dimitrie Leonida” din Bucureşti

2011-10-19T02:23:00.000-07:00

Înfiinţat în anul 1909, muzeul cu toate colecţiile sale [1] a fost donat statului de către Dimitrie Leonida în anul 1950 [2]. Majoritatea exponatelor din muzeu sunt rare şi impresionante pentru istoria tehnicii româneşti şi internaţionale. Este un muzeu care merită să fie vizitat, dar care ar avea nevoie de investiţii mari şi de o promovare mai bună (un sait de internet măcar). Mai jos prezint o vedere din spate parţială a automobilului cu formă aerodinamică Aurel Persu (1923) - ,,primul automobil aerodinamic din lume” (aşa cum mai este descris în muzeu). În imagine [3] se mai pot vedea şi alte exponate.

Pentru că spuneam că este nevoie de mai multă promovare, am inclus şi un reportaj prezentat la TVR 1 în care este prezentat Muzeul Tehnic ,,Dimitrie Leonida” din Bucureşti [4].

[1] http://www.csc.matco.ro/dleonida.html
[2] Printre care enumerăm dinamul Edison (1894), automobilul cu formă aerodinamică Aurel Persu (1923), motorul de avion IAR-K 14 (1937), motorul sonic Gogu Constantinescu (http://www.cimec.ro/muzee/mteh/mteh.htm). În perioada în care am vizitat muzeul el se afla în restaurare şi nu am putut să am acces la etaj, unde mai sunt şi alte exponate cu siguranţă şi din perioada de industrializare comunistă (machete de locomotive şi trenuri şi altele).
[3] Imagini cu ilustratele unor exponate din muzeu se pot vizualiza pe http://calatorii.myfreeforum.ro/t652-muzeul-national-tehnic-dimitrie-leonida-bucuresti
[4] Clipul video este preluat de pe http://www.youtube.com/watch?v=JpTdpq2ubEs

Muzeul Culturii şi Tehnicii Fierului Hunedoara – proiect 2010

2011-10-18T11:24:00.000-07:00

Pe blogul personal al dr. ing. Ioan Romulus Vasile, care a îndeplinit funcţia de curator al Muzeului Fierului între anii 1988-2004, se propune reînfiinţarea muzeului sub numele Muzeul Culturii şi Tehnicii Fierului Hunedoara. Ar urma să conţină exponate precum diferite minerale şi cristale, materii prime utilizate în industria metalurgică, machete, colecţii de fotografii specifice industriei metalurgice inclusiv din perioada regimului comunist şi altele. În descrierea proiectului se pune accent şi pe valorificarea patrimoniului industrial cu un exemplu din Spania. Este important de precizat acest lucru mai ales că locaţia propusă pentru acest muzeu ar fi centrată în jurul unui fost turn de răcire din zonă.

Surse :
http://romulusioan.blogspot.com/2010/10/muzeul-culturii-si-tehnicii-fierului.html
http://www.scribd.com/doc/39647916/Muzeul-Tehnici-Fierului-Proiect-9

Muzeul Virtual de Arheologie Industrială (MVAI)

2011-10-16T02:56:00.001-07:00

Muzeul Virtual de Arheologie Industrială este un sait care îşi propune să păstreze valorile de patrimoniu industrial şi tehnic din Moldova, o iniţiativă regională demnă de a fi lăudată. MVAI este realizat prin sprijinul mai multor instituţii moldovene precum Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii ,,Ştefan Procopiu” Iaşi, Centrul de Restaurare şi Conservare a Patrimoniului Cultural Iaşi, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Naţional Iaşi şi alte. Proiectul MVAI este în desfăşurare. Momentan se pot afla informaţii şi imagini referitoare la câteva reprezentante ale patrimoniului industrial din Moldova precum : Uzina mecanică de material rulant Paşcani, Atelierele C.F.R. ,,Nicolina” Iaşi, Abatorul Iaşi, Fabrica de bere Iaşi, Manufactura de tutun şi altele, dar şi câteva exemple ale patrimoniului tehnic în general (conducte, cişmele, căi ferate, poduri etc.).

Sursa : http://www.memopatind.ro/index.html

Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier – 1976

2011-10-15T12:20:00.000-07:00

Realizarea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie (SHN) Porţile de Fier I s-a desfăşurat între anii 1964 şi 1972, ca urmare a cooperării între statul român şi cel iugoslav de la acea vreme, având drept scop principal folosirea potenţialului hidroenergetic al fluviului Dunărea. Hidrocentrala are o putere instalată totală de 2160 MW. Pentru realizarea SHN au fost realizate ample lucrări de construcţie şi amenajare. Numai pentru lacul de acumulare a fost necesară ocuparea teritoriului a 7 localităţi iugoslave şi a altor 10 localităţi româneşti[1]. Printre localităţi româneşti sacrificate a fost şi Ada-Kaleh, insulă cu o istorie aparte, aparţinând de Imperiul Otoman şi ulterior de ţara noastră[2]. Înainte de evacuarea tuturor acestor localităţi s-au efectuat cercetări asupra trecutului istoric. Toate aceste descoperiri alături de alte elemente reprezentative ale zonei Porţilor de Fier au fost strânse şi expuse în cadrul Muzeului Regiunii Porţile de Fier (cu o vechime antebelică, dar cu prezenta denumire din 1945; forma actuală de prezentare cu cele două secţii de istorie şi ştiinţele naturii datează din 1972), iar începând cu 1976 şi în cadrul Muzeului Hidrocentralei Porţile de Fier care adăposteşte printre altele şi şase turbine Kaplan, folosite pentru producerea energiei electrice[1].

Ada-Kaleh (Insula Fortăreaţă)

[1] http://www.portiledefierpn.ro/Muzee.pdf
[2] Despre Ada-Kaleh se poate asculta şi un documentar la RRA http://www.romania-actualitati.ro/ada_kaleh_insula_disparuta-17481
Sursa pentru imagine : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Ada-Kaleh.jpg

Carte poştală : Uzina de produse sodice Ocna Mureş, judeţul Alba

2011-10-13T08:36:00.000-07:00

Sursa : Colecţia personală V.M., carte poştală Ocna Mureş. Uzina de produse sodice, I. Petcu (fotografia), I.P. Sibiu, Editura Meridiane.

Produse animaliere prelucrate industrial

2011-10-10T10:29:00.001-07:00

În primul rând o listă cu astfel de produse este foarte mare, dar am să încerc să punctez câteva dintre aceste produse. Pe urmă, trebuie spus că de departe industria alimentară şi cea textilă şi a pielăriei, sunt ramurile industriale care folosesc cele mai importante cantităţi de produse animaliere. În România regimului comunist cele mai importante animale crescute şi pentru prelucrare industrială sunt : bovinele (în special taurine, mai puţin bubaline), ovine, porcine, păsări, familii de albine şi viermii de mătase [1]. De o importanţă (cantitativă) mai mică pentru industrie erau şi iepurii, nutriile, nurcile, vulpile (din crescătorii speciale), cabalinele şi caprinele.
Industria alimentară este şi era beneficiara directă a zootehniei : prelua carnea de vită, porc, oaie sau de pasăre, ouă de consum de la păsări, miere de la albine. De la vaci, bivoliţe şi oi se obţine lapte de consum, care era dus către întreprinderi de industrializarea laptelui, unde erau obţinute diferite produse lactate, precum la întreprinderea de industrializarea cărnii se obţineau produse variate din carne. În industria pielăriei se foloseau în special piei de la bovine, porcine şi ovine şi mai puţin de la cabaline. Blănurile şi blăniţele cele mai preţuite erau de la nutrii, vulpi, nurci şi iepuri. Părul de porcine şi cabaline putea fi folosit pentru fabricarea de pensule, iar cel de la iepuri pentru realizarea de pălării. De la păsări (galinacee şi palmipede) se foloseau şi penele, puful şi fulgii. Pentru industria textilă, cantitatea cea mai importantă de materii prime animaliere venea prin tundere de la ovine : lâna (fie ea grosieră sau fină). În industria de medicamente se foloseau veninul de albine şi alte produse de stupină precum propolisul, lăptişorul de matcă sau polenul recoltat de albine. Mai sunt şi alte produse animaliere folosite în industrie, că doar până şi pentru deşeuri se găsea o utilizare!

[1] Mihail Stănciulescu, Vasile Sârbulescu, Producţiile animale, Bucureşti, 1981.

IAR-93

2011-10-06T04:31:00.001-07:00

IAR-93 Vultur a fost primul avion de luptă postbelic românesc. Avionul a fost proiectat în cadrul programului YUROM în anii 1970 la Institutul de Mecanica Fluidelor şi Cercetări Aerospaţiale în cooperare cu V.T.J., un institut de specialitate din Belgrad [1]. La realizarea avionului şi-au adus contribuţia şi cele trei fabrici româneşti de avioane de la Braşov (cu tradiţie interbelică), Bacău şi Craiova. Avionul a fost realizat în producţie de serie de către Întreprinderea de avioane Craiova începând cu anul 1979 [2]. Ca şi în cazul altor produse care necesitau un înalt nivel tehnologic, pentru realizarea avionului militar s-a apelat şi la colaborarea internaţională (prin achiziţionarea de licenţe pentru anumite produse şi tehnologii sau chiar realizarea împreună a produsului respectiv – pentru IAR-93 fabricile româneşti au colaborat cu cele iugoslave, avionul fiind produs în ambele ţări). Nu a fost o cooperare singulară. Un alt proiect româno-iugoslav a fost, printre altele, şi realizarea SNH Porţile de Fier cu o capacitatea de producţie de energie electrică împărţită în mod egal între cele două ţări.

[1] http://www.incas.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=135&Itemid=118.
[2] http://mail.incas.ro/romanian/prezentare_incas.htm;
http://www.incas.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=135&Itemid=118.
Sursa pentru video : http://www.youtube.com/watch?v=lHRSoCzAv2w&feature=related

Seria de tancuri româneşti TR – anii 1980

2011-10-03T00:50:00.000-07:00

În perioada comunismului s-a creat o industrie de apărare capabilă să răspundă necesităţilor armatei române. Se produceau diferite tipuri de muniţie, arme de infanterie, artilerie, vehicule de teren pentru armată şi vehicule blindate, avioane militare şi bineînţeles tot felul de alte echipamente şi piese de schimb specifice.
Iau ca exemplu seria de tancuri româneşti TR, creată după modelul T de tancuri sovietice. Versiunile TR-580 (creat între anii 1979-1985, intrat în dotarea armatei în 1982) şi TR-85 (1982-1990, în dotarea armatei în 1987) sunt tancuri româneşti bazate pe modelul rusesc de tanc T-55, iar TR-125 (1984-1991, în dotarea armatei în 1989) este realizat după varianta lui T-72 [1][2]. Tancurile au un echipaj format din patru membri. Fiecare tanc are o greutate de peste 37 de tone, o viteză de 60 km/h, fiind capabile să parcurgă o distanţă între 300 km şi 540 km (pentru modelul TR-125) [1][2]. Tancurile sunt dotate cu câte un tun şi două mitraliere şi în funcţie de versiuni au şi alte dotări pentru a ţine pasul cu ultimele necesităţi în domeniu (elemente de blindaj mai bune, control îmbunătăţit al sistemului de tragere, vedere pe timp de noapte şi alte echipamente).

Sursa pentru imagine : http://en.wikipedia.org/wiki/File:631st_Tank_Battalion_%289%29.jpg

[1][2] George Forty, The Illustrated Guide to Tanks, London, 2006, p. 234-235; Alexandru Caravan, Tancul românesc – o istorie, în ,,Revista Forţelor Terestre”, nr. 1 şi 2/2010, vizualizare disponibilă la adresa http://rft.forter.ro/2010_1_t/06-arm/06.htm.

Industria de muniţie şi armament

2011-10-02T02:33:00.000-07:00

În afară de beneficiile economice, industrializarea a influenţat pozitiv şi domeniul armatei, al apărării ţării. Au fost construit sau extinse fabrici de muniţie şi armament. Câteva exemple de fabrici ale industriei de apărare : Uzina mecanică de la Cugir (cu tradiţie îndelungată), Uzina mecanică de la Sadu, Uzina ,,23 August” din Bucureşti, Fabrica de avioane IAR din Ghimbav, Uzina ,,Aro” de la Câmpulung Muscel, Fabrica de avioane din Bacău, Uzina de avioane din Craiova şi altele. Toate aceste fabrici realizează şi produse de uz civil, nu doar militar. Funcţionarea acestor unităţi industriale pentru producţia de muniţie şi armament a fost ajutată de existenţa unor ramuri industriale grele, precum cea metalurgică (producţie de oţel şi alte aliaje), metalurgie neferoasă (în special aluminiu pentru avioane), electronică, chimică şi altele.

Termocentrala de la Brazi

2011-10-01T13:37:00.000-07:00

Din emisiune de timbre poştale numită Construcţii ale socialismului în R.P.R. (1963) fac parte 6 valori : Fabrica de sticlă şi faianţă - Sighişoara, Uzinele sodice Govora, Combinatul pentru industrializarea lemnului - Târgu Jiu, Combinatul de la Săvineşti, Combinatul siderurgic Hunedoara, Termocentrala de la Brazi (comuna Brazi, din regiunea Ploieşti, ulterior judeţul Prahova). Dintre toate aceste obiective industriale importante, am selectat timbrul dedicat Termocentralei de la Brazi. Emisiunea de timbre din 1963 a avut un tiraj de 2 milioane de serii [1].

[1] Manole Mircea Gheorghe, Catalogul timbrelor poştale, vol. II : 1948-1989, Bucureşti, 2008, p. 95-96.
[2] Sursa pentru timbrul poştal : Colecţia personală VM.

Produse refractare

2011-09-30T01:32:00.000-07:00

Produsele refractare sunt produse speciale care pot rezista la acţiunea unor temperaturi înalte. Aceste produse sunt folosite mai ales la realizarea (înzidirea) cuptoarelor de topire din industria metalurgică (obţinerea fontei şi altor produse specifice). După modul de obţinere, refractarele pot fi de două tipuri : fasonate (cărămizi, blocuri, tuburi) şi turnate în tipare (prin arderea la temperaturi înalte a unor paste formate din materiale refractare la care se adaugă liant). În funcţie de materialele refractare folosite se pot obţine : produse refractare silico-aluminoase, cromitice, silicioase, cromomagnezitice, aluminoase. De exemplu, pentru ultima categorie de refractare se foloseau ca materiale refractare, roci sau minerale cu un conţinut de aluminiu, precum bauxita (rocă sedimentară), caolinul (mineral) sau diasporul (mineral, hidroxid de aluminiu) la care se folosea ca material liant argila refractară (diferită de argila simplă folosită mai ales în industria ceramică uzuală).

Surse :
Gogu Pârvu, Minerale şi roci, Bucureşti, 1983, p. 62-63, 126.
Nicolae Popescu, Materiale pentru construcţii de maşini, manual pentru clasa a IX-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 105-106.

Hidrocentrale româneşti

2011-09-29T02:16:00.001-07:00

În România s-au realizat hidrocentralele de mai multe tipuri : centrală pe canal de derivaţie, în frontul de retenţie, centrale subterane sau la piciorul barajului.
În afară de Sistemul Naţional Hidroenergetic Porţile de Fier amplasat pe fluviul Dunărea, s-au mai construit hidrocentrale şi pe următoarele râuri : Crişu Repede, Siret, Olt, Argeş, Cerna, Râul Mare, Buzău, Bistriţa, Uz, Cumpăniţa, Dâmboviţa, Someş şi altele. Cele mai multe hidrocentrale s-au realizat pe râul Olt (33), alături de Argeş (18) şi Bistriţa (13).
Cele mai importante producţii medii de energie electrică pe hidrocentrală, în afara de cea de la Porţile de Fier I şi II, se înregistrau la Ciunget (pe râul Lotru) cu ai săi 1100 GWh/an, Retezat (pe Râul Mare) cu 605 434 GWh/an, Stejaru (pe Bistriţa) cu cei 434 GWh/an şi Corbeni (pe Argeş) cu 400 GWh/an.

Sursa : Mihai Constantinescu, Mihaela Pâslaru (coord.), Construcţii hidroenergetice în România 1950-1990, [f.l.], [f.a.], p. 136-142.

Barajul Vidraru

2011-09-28T14:02:00.000-07:00

Emisiunea numită Hidrocentrale din 1978 a avut un tiraj de 250000 serii şi este compusă din 6 valori : Barajul şi hidrocentrala Firiza, Barajul Negovanul, Barajul Izvorul Muntelui – Bicaz, Barajul Vidraru, Hidrocentrala Piatra Neamţ, Sistemul Porţile de Fier [1]. Am ales să prezint Barajul Vidraru, cel mai înalt baraj din beton din ţară.

[1] Manole Mircea Gheorghe, Catalogul timbrelor poştale, vol. II : 1948-1989, Bucureşti, 2008, p. 217.
Sursa pentru timbrul poştal : Colecţia personală VM.

Baraje

2011-09-28T02:54:00.000-07:00

Se pot realiza diferite tipuri de baraje, ca folosinţă – pentru producerea de energie electrică, agrement, activităţi sportive, aprovizionare cu apă potabilă şi industrială, irigaţii, regularizarea unor râuri şi altele - şi ca mod de construcţie – barajul Gura Apelor, cel mai înalte baraj, este situat pe Râul Mare şi are 168 m; este realizat din anrocamente şi alte materiale aflate în apropierea locului de construcţie [1].
Cele mai înalte baraje din beton de la noi în ţară sunt în ordine : Vidraru (pe râul Argeş) de 166,6 m [2], Drăgan (pe râul cu acelaşi nume) numărând 120 m, Paltinu (pe Doftana) cu 108 m, Tarniţa (pe Someşul Cald) cu 97,5 m, Poiana Ruscă (pe Râul Alb) atingând 95 m şi altele [3].

[1] Mihai Constantinescu, Mihaela Pâslaru (coord.), Construcţii hidroenergetice în România 1950-1990, [f.l.], [f.a.], p. 104.
[2] A nu se confunda cu barajul Vidra aflat pe Lotru, şi care este un baraj de anrocamente (fragmente din roci stâncoase, de obicei aflate în apropierea barajului şi care sunt folosite la construcţia sa).
[3] Mihai Constantinescu, Mihaela Pâslaru (coord.), Construcţii hidroenergetice în România 1950-1990, [f.l.], [f.a.], p. 59-64.

Industrializarea socialistă – lecţie de istorie

2011-09-22T04:21:00.000-07:00

Cum este prezentată industrializarea socialistă într-un manual de istorie ?
Încercând să răspund la această întrebare am luat aleatoriu un manual pentru clasa a XII-a [1].
În acest manual, industrializarea socialistă este inclusă în capitolul ,,Economie şi societate în perioada comunistă”, în cadrul lecţiei ,,Contradicţiile industrializării”. Încă din titlu, cititorul este îndrumat spre o anumită formă de citire a procesului de industrializare. În cele aproape două pagini dedicate efectiv textului lecţiei, accentul cade pe anii de început ai industrializării şi pe cei de final. Deşi nu se face nicio menţiune asupra anilor 1960, prezentarea procesului de industrializare este echilibrată. Textul lecţiei este însoţit de diferite documente (citate din Gheorghe Gheorghiu-Dej – chiar trei la număr, poate pentru reprezentativitate şi pentru dimensiunea întregită a industrializării, ar fi trebuit inclus un citat despre industrializare şi din Nicolae Ceauşescu, Vladimir Tismăneanu şi din Hotărârea-Apel a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. cu privire la îndeplinirea Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a R.S.R. în cincinalul 1976-1980), tabele (statistici cuprinzând structura investiţiilor, structura P.I.B.-ului în unele ţări est-europene, ritmul de creştere al unor ramuri industriale, distribuţia forţei de muncă în cele trei sectoare ale C.A.E.R., scăderea ritmului de creştere planificat-1982). Pentru a facilita înţelegerea lecţiei, sunt incluse câteva precizări cronologice sumare, trei imagini (întreprindere industrială, brigadieri de pe şantierul APACA, muncitoare stahanovistă), sunt menţionate etapele industrializării (1945-1958, 1958-1970, 1970-1981, 1981-1989) şi este inclus şi un dicţionar cu termeni relevanţi (însă insuficienţi). Nu se menţionează modul în care se luau deciziile privitoare la industrializare, şi nici mici amănunte despre întreprinderi, combinate, care ar fi arătat cum se manifesta industrializarea şi din sensul instituţiilor (şi întreprinderea este o instituţie). Ca exerciţii pentru verificarea şi consolidarea celor citite/învăţate se propun 5 activităţi a căror rezolvare cere lucru cu textul lecţiei şi activităţi prin care se cere o contribuţie din partea elevului, în sensul că i se cere să explice de ce regimul comunist a dezvoltat cu precădere industria, să analizeze statisticile prezentate sau să arate cauzele crizei din anii 1980.
În concluzie, lecţia dedicată industrializării este prezentată bine şi echilibrat, punând la dispoziţia elevului câteva instrumente prin care să completeze textul propriu-zis al lecţiei şi prin care să înţeleagă mai bine ce a reprezentat industrializare socialistă.

[1] Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea, Cristian Niţă şi alţii, Istoria românilor : manual pentru clasa a XII-a, ed. a IV-a, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002, p. 172-175.

Bucureşti – locuinţe noi

2011-09-17T06:46:00.001-07:00

Din emisiunea poştală Arhitectură românească modernă din anul 1961 prezint timbrul cu acelaşi nume ca cel dat postării.
Construirea de locuinţe noi a fost şi un motiv de propagandă comunistă şi expunere prin intermediul filateliei. Pe de altă parte, construirea de locuinţe era şi o realitate a acelor vremuri.

Sursa pentru timbrul poştal : Colecţia personală VM.

Blocuri de locuinţe

2011-09-15T00:32:00.000-07:00

În funcţie de necesităţile vremii şi ale industriei, în perioada comunistă au luat naştere mai multe oraşe, în special miniere, create pentru a adăposti necesarul de forţă de muncă al uneia sau al mai multor industrii. În cazul altor oraşe, ele s-au dezvoltat, şi şi-au mărit numărul de locuinţe. Dezvoltarea industriei de construcţii, în special cea din prefabricate din beton, a contribuit la ridicarea mai rapidă a numeroase blocuri de locuinţe în întreaga ţară. Existau trusturi de construcţii care ridicau locuinţe sau alte tipuri de clădiri.

1

2

3

4

1 - Blocuri de locuinţe din Sfântu Gheorghe
2 - Cartierul Berceni din Bucureşti (1970)
3 - Cartier din Galaţi (1966)
4 - Blocuri de locuinţe din Baia Mare (1980)

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro/

Locuinţe pentru muncitori

2011-09-13T02:46:00.000-07:00

În timpul regimului comunist, în acelaşi timp cu ridicarea de fabrici şi combinate s-au construit şi multe locuinţe (şi mă refer în principal la blocuri de locuinţe) care să adăpostească un număr mare de muncitori atraşi de procesul de industrializare, de la sate sau din diferite ramuri economice. Zonele care se industrializau atrăgeau oameni nu numai de la sate, ci şi din alte oraşe. Nu înseamnă că întreprinderile industriale se construiau doar în localităţi de rangul oraşelor sau că muncitorii atraşi de centrele industriale alegeau să se stabilească în acele localităţi unde găseau locuri de muncă, ei putând opta spre a face naveta. Pentru a satisface necesarul de forţă de muncă a industriei (extractive, prelucrătoare), uneori s-au construit ,,colonii” unde se aflau mai multe locuinţe pentru muncitorii veniţi să lucreze din alte zone. Pentru această prezentare minimală ar mai fi de precizat că ridicarea de locuinţe a fost influenţată şi de alţi factori nu numai de industrializare (necesităţi propagandistice, de sistematizare şi altele) precum şi faptul că peisajul multor localităţi din ţară a fost profund schimbat.

Arhitectură românească modernă (1961) – Laminorul Hunedoara

2011-09-11T01:44:00.000-07:00

Arhitectură românească modernă este o emisiune de timbre poştale compusă din 7 valori/timbre : Bloc turn - Bucureşti, Gara C.F.R. - Constanţa, Sala Palatului - Bucureşti, Laminor - Hunedoara, Locuinţe noi în Bucureşti, Circul de stat - Bucureşti, Clubul din Mangalia. Din această emisiune, ce a avut un tiraj de 1 milion de serii [1], prezint Laminorul din Hunedoara, singura construcţie industrială reprezentată.

[1] Manole Mircea Gheorghe, Catalogul timbrelor poştale, vol. II : 1948-1989, Bucureşti, 2008, p. 95-96.
[2] Sursa pentru timbrul poştal : Colecţia personală VM.

Investiţii în R.P.R. perioada 1951-1963

2011-09-10T10:12:00.001-07:00

Statisticile din perioada comunistă nu sunt tocmai surse în care să te încrezi fără verificări temeinice. Lăsând la o parte aceste neajunsuri, în urma interpretării, statisticile pot oferi cel puţin câteva rezultate interesante, ce pot fi ulterior folosite într-o analiză mai detailiată. În cazul de faţă prezint statistica investiţiilor realizate în R.P.R. în perioada 1951-1963. Statistica este împărţită pe trei intervale temporale alese de sursă [1], fiind relevante având în vedere data culegerii datelor.
Am ales să prezint această statistică fiindcă ea vrea să arate în ce măsură investiţiile în R.P.R. au fost împărţite la nivelul regiunilor (inclusiv oraşul Bucureşti) şi mai ales amplitudinea investiţiilor. În acord cu o parte din discuţiile vremii, în care se arăta obsesiv nivelul scăzut al investiţiilor realizate în unele zone în perioada de dinainte de instaurarea comunismului – Moldova, Oltenia –, statisticile prezentate în 1964 oferă o imagine nu mult diferită.
Aş spune chiar surprinzătoare faţă de unul dintre obiectivele industrializării şi al conducerii comuniste (,,reducerea înapoierii unor regiuni ale R.P.R., precum şi a diferenţelor dintre ele”), fiindcă deşi nu se precizează, din statistici rezultă că investiţiile primite de zonele slab dezvoltate înainte de comunism nu au făcut decât să adâncească discrepanţele dintre regiuni.
De exemplu, plecând de la un nivel de dezvoltare economică diferit, între 1951 şi 1955 regiunea Suceava a primit 1 miliard de lei investiţii, pe când regiunea Banat a beneficiat de 3,5 miliarde de lei (şi nu este exemplul cel mai extrem, fiindcă regiunea Hunedoara, a primit 5,5 miliarde de lei în aceeaşi perioadă, iar regiunea Ploieşti 7,5).
Înainte de regimul comunist, zona Banatului era oricum mult mai dezvoltată economic (inclusiv industrial – de fapt printre cele mai dezvoltate zone româneşti) decât partea de nord a Moldovei (sau mai bine spus sudul Bucovinei). Or, în urma investiţiilor realizate, fie şi pentru anii prezentaţi, decalajul economic dintre cele două regiuni în mod evident s-a adâncit, chiar dacă regiunea Sucevei a progresat economic faţă de anii precedenţi.Decalajul moştenit şi perpetuat este în zilele noastre şi mai vizibil, dramatic şi ruşinos : regiunea de Nord-Est [2] este cea mai săracă din România şi una dintre cele mai sărace din întreaga Uniune Europeană [3][4]. Un astfel de fapt ar trebui să ne pună pe gânduri asupra eficienţei economice a regimului comunist...
Astfel că în urma investiţiilor realizate în perioada 1951-1963, regiunile R.P.R. au cunoscut o îmbunătăţire economică generală într-un anumit grad, dar contrar celor afirmate de propaganda comunistă, diferenţele economice dintre regiuni s-au mărit.

Investiţii în R.P.R. perioada 1951-1963
Intervalul de timp : 1951-1955 1956-1959 1960-1963
Regiunea : investiţii (miliarde de lei)
Argeş 2,5 3,5 6,5
Bacău 7 7 10,5
Banat 3,5 4,5 8,5
Braşov 3,5 4,5 7,5
Bucureşti 2 2,5 8,5
Cluj 2,5 2,5 3,5
Crişana 2 1,5 3,5
Dobrogea 4 3,5 6,5
Galaţi 2 3,5 8
Hunedoara 5,5 5,5 8,5
Iaşi 1,5 1,5 4
Maramureş 1,5 1,5 3,5
Mureş-Autonomă Maghiară 1,5 1,5 4,5
Oltenia 1,5 3,5 9
Ploieşti 7,5 5,5 9,5
Suceava 1 1,5 4
Oraşul Bucureşti 9,5 9,5 18,5 [5].

Note :
[1][5] Mircea Biji, Vasile Malinschi, Manea Mănescu şi alţii, Dezvoltarea economică a Romîniei 1944-1964, Bucureşti, 1964, p. 521 (Harta 3 – Investiţii în perioada 1951-1963).
[2] Cuprinde judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui – deci mai multe judeţe decât fosta regiune Suceava, dar continuă să fie relevantă pentru ideea pe care o enunţ.
[3] În fapt penultima regiune din UE la capitolul bogăţie, doar regiunea Severozapaden din Bulgaria stă mai slab în statistici decât cea românească.
[4]http://www.adevarul.ro/financiar/Nord-Estul_Romaniei-cea_mai_saraca_zona_din_UE_0_210579159.html

Umor ... industrial

2011-09-04T12:12:00.000-07:00

Sursa : ,,Almanah Tehnium”, 1987, p. 122.

Munca voluntară

2011-08-31T02:40:00.000-07:00

Şantierele naţionale erau organizate pentru realizarea diferitelor construcţii/activităţi cerute de regimul comunist [1]. Pe şantiere se folosea munca mai mult sau mai puţin voluntară [2] a bărbaţilor şi femeilor, a tinerilor şi bătrânilor. Din ziarul ,,Scânteia” prezentăm un număr istoric [3] cu mai multe titluri şi subtitluri grăitoare, la care am mai adăugat un scurt fragment din acelaşi număr :
,,Întâia duminică a muncii voluntare
29 comitete sindicale ale C.F.R. au ieşit pe teren pentru recondiţionarea conductelor de benzină şi păcură dinspre Giurgiu
Studenţi şi studente dela toate facultăţile capitalei au lucrat pe şantierele din Piaţa Victoriei şi Piaţa Budişteanu
La Snagov a luat fiinţă încă un şantier de muncă voluntară al U.T.M.
Constituirea a 150 brigăzi de muncă voluntară cuprinzând 15.000 tineri hotărîtă la un meeting al U.T.M. din Ploeşti
Elevii din capitală se alătură muncii de reconstrucţie
[...]
Dacă te uitai Duminecă dimineaţa la oamenii de pe peronul Gării de Nord la coloanele de tineri care se îndreptau cântând spre vagoane, la trenurile pavoazate la forfota brigadierilor şi a muncitorilor în salopete de lucru, ţi se părea că în gară nu sunt decât două feluri de oameni : cei care pleacă la muncă voluntară şi cei care vând «Scânteia»
[...]”.

Note
[1] De la construirea unei conducte de gaze până la cea a unei întreprinderi, efectuarea de reparaţii la calea ferată sau altele. Organizarea şantierului naţional era însoţită şi de ideologia comunistă care preamărea realizările prin articole de ziar, lozinci (,,Vom termina conducta înainte de termen” – lozinca brigadierilor care munceau pe şantierul de la Agnita-Botorca (,,Scânteia”, 1 decembrie 1947), premieri ale participanţilor (brigadierilor) şi alte manifestări. Într-o postare anterioară, prezentam un poem ,,închinat” unui astfel de şantier naţional, cel de la Agnita-Botorca.
http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2010/10/agnita-botorca-poem-de-gheorghe-zaharia.html
[2] Vezi realizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră.
[3] ,,Scânteia”, seria III, anul XVII, nr. 1036, 4 februarie 1948.

Şantiere naţionale

2011-08-30T02:55:00.000-07:00

Canalul Dunăre-Marea Neagră, brigadieri sibieni (1982)

Şantierul naţional al tineretului de la Centrala Termoelectrică Drobeta-Turnu Severin (1982)

Şantierul naţional al tineretului Porţile de Fier (1971)

Sursa imaginilor : www.comunismulinromania.ro/