duminică, 15 decembrie 2019

ADAS



Sursa: „Viața economică”, 1966.

Combinatul de Fibre Artificiale Brăila

Imagine din interiorul uneia dintre fabricile componente ale combinatului, fabrica de rețele de cord - supercordul este folosit la producerea de anvelope pentru autocamioane, tractoare și avioane


Sursa: „Viața economică”, nr. 1, 7 ianuarie 1966, p. 1.

sâmbătă, 14 decembrie 2019

Laminorul 1 de la Întreprinderea „Republica” din București



Sursa: „Scînteia”, nr. 10052, 14 decembrie 1974, p. 1.

Întreprinderea de prelucrarea lemnului Reghin – o întreprindere specială


Întreprinderea de prelucrarea lemnului Reghin a fost înființată în anul 1951, pe baza unei tradiții anterioare de producere de instrumente muzicale, în ateliere specializate.

Încă de la înființare, fabrica din Regiunea Mureș [1] a avut un statut aparte în peisajul industrial românesc prin profilul pe care îl avea.  Totuși, la Reghin, poate puțini dintre noi știu că se realizau și multe alte produse industriale din lemn, așa cum suntem preveniți, totuși, încă din titulatura întreprinderii: ambarcaţiuni (caiace, canoe, schifuri, veliere, iole, luntre, bărci de agrement, biciclete de apă, ambarcaţiuni cu motor), articole sportive (schi, săniuţe, aparate de gimnastică, rachete de tenis), dar şi produse banale (dar nu mai puţin importante) precum cheresteaua şi plăcile aglomerate [2]. Tot la Reghin s-au realizat și planoare precum RG-1, și seria ulterioară, dintre care amintim ca alte exemple „Pionier”, „Pescăruș”, „Albatros” [3], dar și avioane ușoare tip „Șoim” [4].



După 1989 a fost transformată din unitate economică socialistă în societate comercială și a fost privatizată în 1994. Astăzi o regăsim sub numele SC Hora SA Reghin și activează într-o industrie care a rămas la fel de specială (materiile prime necesare sunt speciale – nu orice tip de lemn este util în producerea instrumentelor muzicale, există procese speciale de pregătire și transformare ulterioară a lemnului și multe alte specificități, produsele finite sunt speciale). Dintre instrumentele muzicale, tot la Reghin, se realizau și unele speciale, amplificând o dată în plus caracterul acestei întreprinderi: viodele, violene și viomixte [5]. 



Astăzi la Hora se produc instrumente muzicale precum: viori, viole, violoncele, contrabași, chitare, instrumente etnice (mandoline, bouzouki, naiuri, ukulele, balalaika, dulcimer, psalter, domra, cobza) și alte instrumente (clavecin, xilofon, tambal mic, melody harp, bețe tobă, suport de note, suport masă, scaun pentru pian, flaut, fluiere, muzicuțe, corzi, tamburine și alte accesorii), dar și arcușe, cutii sau huse  [6].

La 13 decembrie se aniversează în fiecare an Ziua Internațională a Viorii [7]. Anul acesta am primit o veste frumoasă de la Eurostat – România este principalul producător de  viori din Uniunea Europeană cu ale sale 14000 de viori realizate și în același timp cel mai mare exportator de viori [8]. Reghinul plasează România sub statutul de vioara I la producția de viori în UE și este bine să apelăm la istoria industrializării, pentru a ști că nimic nu este întâmplător, Reghin fiind câteva decenii bune de tradiție în domeniu [9].



[1] Ulterior Regiunea Autonomă Maghiară din 1952, Mureş-Autonomă Maghiară din 1956 și județul Mureș din 1968, reluându-se tradiția organizării administrativ-teritoriale pierdută în 1950, la raionare. Vezi  http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/05/impartirea-administrativ-teritoriala.html . Întreprinderea de prelucrarea lemnului nu era singura unitate industrială importantă din regiune, de-a lungul timpului dezvoltându-se și alte industrii (http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2015/09/regiunea-mures-autonoma-maghiara-1960.html). Pentru alte întreprinderi din industria lemnului la nivelul anului 1960 vezi http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2015/09/industria-de-prelucrare-lemnului-1960.html; http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2015/09/traseele-materiilor-prime-lemnoase.html.

vineri, 13 decembrie 2019

Șantierul Rafinăriei nr. 3 din Pitești (Arpechim)





La realizarea rafinăriei piteștene au lucrat mai multe întreprinderi: IMIA (Întreprinderea de montaj și instalații de automatizare), ISPE, IPA, Trustul de Montaj Utilaj Chimic.

Întreprinderea „Textila” din Galați

 
Sursa: „Scînteia”, nr. 10051, 13 decembrie 1974, p. 3.

joi, 12 decembrie 2019

Televizoare la Magazinul „Victoria” din București

Venus, Aria, Saturn, Olimp, Diana 2, Opera HS, erau câteva din mărcile de electrocasnice care puteau fi cumpărate la mijlocul anilor 1970 din Magazinul „Victoria” din București.


Linia de asamblare la Întreprinderea de Cinescoape din București


 

Sursa: „Scînteia”, nr. 10049, 11 decembrie 1974, p. 1.

vineri, 6 decembrie 2019

Șantierul Naval Galați

Șantierul Naval Galați
    Sursa: „Scînteia”, nr. 10048, 8 decembrie 1974, p. 1.

Muncitori



Sursa: „Scînteia”, nr. 10045, 6 decembrie 1974, p. 3.

Muncitori la Întreprinderea „23 August” din București

Muncitorii de la Întreprinderea „23 August” din București care au economist materiale însumând 150 tone de metal, dar au și realizat în plus față de normele stabilite, două locomotive Diesel hidraulice și două prese erau promovați în „Scînteia” și nu numai. Astfel, de reușite erau constant prezentate în publicațiile vremii, spre a servi drept model pentru alți muncitori și a crea o emulație.  Realitatea din teren însă era diferită, uneori chiar mult diferită, și uneori era prezentată și în ziarele vremii sau în filme, dar cu atenție, pentru a nu face trimiteri negative către mai marii vremii și mai ales către fundament, către regimul politic comunist.

De la stânga la dreapta amintim și numele acestor muncitori: Constantin Popescu, Șerban Dumitrescu, Vasile Marian și Vasile Mitran.

Sursa: „Scînteia”, nr. 10041, 30 noiembrie 1974, p. 4.