marți, 27 decembrie 2016

Transformarea peisajului idilic în peisaj industrial


În numeroase lucrări apărute în perioada comunistă despre realizările economice se subliniază de multe ori obsesiv transformarea peisajului ilidic în peisaj industrial, un fel de „teraformare” comunistă. Comparația „înainte și acum” (”before/after” am spune astăzi), presupunea de obicei o schemă în care fie era prezentat un mediu înconjurător potrivnic (și „subjugat/îmbânzit” de comunism) sau lăsat la voia întâmplării (și „civilizat/transformat în beneficiul omului nou” de comunism), fie era arătat un mediu antropizat preindustrial, cu sărăcie, mizerie, condiții inadecvate de muncă, trai și performanță industrială, cauzate de regimul politic anterior. În cel din urmă caz, se folosea un limbaj plin de invective, mai ales în anii 1950, dincolo de formulări proprii ideologiei comuniste (inclusiv realism socialist). Sunt numeroase astfel de exemple de procedură propagandistică. 

Un simplu exemplu de ani 1980, potolit în exprimare, îl prezint chiar mai jos, dar perioada lor de glorie a fost 1947-1965:
„Un mare combinat de îngrășăminte chimice s-a ridicat la Slobozia, două mari fabrici de zahăr la Urziceni și Țăndărei, un combinat pentru producerea și industrializarea cărnii de porc la Căzănești, o întreprindere de prelucrare a legumelor și fructelor la Fetești. Peisajul Bărăganului ialomițean s-a schimbat: locul cumpenelor de fîntînă l-au luat coșurile de fabrică”.

Prezentarea procesului de „transformare a peisajul idilic în peisaj industrial” este o procedură propagandistică folosită în perioada comunistă ce are nevoie de o prezentare detaliată pentru că se regăsește în numeroase lucrări scrise sau discursuri și ne-ar ajuta să înțelegem mai bine o parte din sursele comunismului.

Sursa: Gheorghe Dumitru-Maican, Bărăganul ialomițean, București, 1983, p. 7.