duminică, 4 septembrie 2016

Lucrător la Uzinele ,,Semănătoarea” București



În legenda următoarei poze din ,,Scânteia” se spune că ,,Utemistul Dumitru Trocan proaspăt absolvent al școlii profesionale, lucrează în secția strungărie a uzinelor Semănătoarea din Capitală. Cu ajutorul muncitorilor cu experiență, al maiștrilor și inginerilor, reușește să aplice în practică cunoștințele însușite în școală și totodată asimilează noi cunoștințe tehnice. Muncind cu multă însuflețire, el reușește nu numai să-și îndeplinească norma, ci să o și depășească cu câteva procente”. Legenda este plină de înțelesuri propagandistice comuniste, centrate în jurul ,,muncitorului de tip nou”. Muncitorul în cauză este comunist (,,utemist”), a urmat o școală (,,proaspăt absolvent al școlii profesionale”) și lucrează (,,în secția strungărie a uzinelor Semănătoarea din Capitală”). Odată angajat aici, el continuă să se perfecționeze (,,asimilează noi cunoștințe tehnice”), dar ceea ce a învățat îl ajută la lucru (,,reușește să aplice în practică cunoștințele însușite în școală”), adică școala este orientată către nevoile industriei. În fabrică perfecționarea este facilitată de ,,ajutorul muncitorilor cu experiență, al maiștrilor și inginerilor”, se înțelege, cadre formate deja prin grija partidului și care își însușesc și latura didactică ad-hoc, pe care peste ani va trebui să o îmbrățișeze și Dumitru Trocan (dacă nu cumva el și cel mai probabil întreaga poveste sunt ,,doar o poveste”). Munca în Uzinele ,,Semănătoarea” nu se face oricum, ci cu ,,însuflețire”, premisă pentru ca astfel ,,nu numai să-și îndeplinească norma, ci să o și depășească cu câteva procente”, datoria oricărui muncitor de tip nou, stahanovist. 

Sursa foto: ,,Scânteia”, 1960, nr. 4894.