luni, 24 august 2015

Sulful – zăcăminte românești

Pentru ca prezența sulfului să fie considerată zăcământ, rocile trebuie să conțină între 10% și 30% sulf. Sulful se găsește nativ, dar poate fi extras și din pirită (se obține acid sulfuric și ulterior sulf), gaze naturale, gaze de sondă, petrol, gaze de rafinare, gaze industriale (precum cele din obținerea cocsului), din procesul de fabricare a aluminei, anhidrit și gips (se obține inițial acid sulfuric). Zăcăminte de sulf în România anilor 1960: Negoiul Românesc, Pucioasa, Folești, Darabani, Podul Ursului-Vărbilău, Otăsău-Govora, Matița, Bunești-Vâlcea, Vispești, Breaza, Năeni, Sibiciu, Andreiașu, Pârâul Pucioaselor, Nereju, Valea Sărăii, Tohani, Tetiriș, Vulcana Băi, Turia, Solonț, Târgu Ocna, Cașin, Moinești, Hârja, Poiana Sărată, Oituz, Răcăciuni.

Sursa: Viorel Brana, Zăcămintele nemetalifere din România, București, Editura Tehnică, 1967, p. 17-45.