miercuri, 5 august 2015

Necesitatea lucrărilor biografice

Ce au în comun Termocentrala ,,Gheorghe Gheorghiu-Dej” Doicești, Uzina ,,I. C. Frimu” Sinaia, Uzina ,,Nicolae Cristea” Galați, Țesătoria de lână ,,Constantin David” Prejmer, Fabrica de ulei ,,Filimon Sîrbu” București, Fabrica de cerneluri ,,Ilie Pintilie” București, Combinatul forestier ,,Bernath Andrei” Vatra Dornei? Toate au fost întreprinderi industriale din anii 1950-1960 care purtau numele unora dintre cei mai cunoscuți ilegaliști comuniști, pe care liderii comuniști doreau să le evidențieze meritele/păstreze memoria. Când însă vrem să știm mai multe despre importanța acestor personalități ale panteonului comunist ne dăm seama că în afara unor mici excepții, avem de fapt puține informații biografice care să ne facă să înțelegem de ce o anumită întreprindere purta o anumită denumire. De asemenea, dacă am avea aceste date biografice s-ar putea să înțelegem mai multe dincolo de ideologia comunistă, precum ce i-a determinat pe unii lideri comuniști să ia anumite decizii în defavoarea altora, pot fi explicate eșecurile găsirii unor soluții economice viabile în chiar lipsa de pregătire a unora dintre personalități și altele.
Sunt premise ca această situație a lipsei de lucrări biografice ale personalităților comuniste să se schimbe în perioada următoare. Deja trebuie menționate două inițiative în acest sens. Prima, cea mai recentă, este lucrarea semnată de Ștefan Bosomitu, Miron Constantinescu: o biografie, București, Editura Humanitas, 2014. 




Miron Constantinescu a fost un sociolog născut în Republica Moldova și care a deținut mai multe funcții importante, atât în cadrul PMR/PCR, cât și în aparatul administrativ. Constantinescu a fost printre altele secretar general al Comisiei de Stabilizare și Redresare Economică, președintele Comitetului de Stat al Planificării (CSP), vicepreședinte și prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, și fie și doar aceste funcții, toate îl reclamă ca o personalitate importantă.
Aflând cât mai multe informații despre viața și formarea sa intelectuală, inclusiv detaliile legate de aderarea la cauza comunistă, și coroborând aceste informații cu alte surse, cum ar fi deciziile luate de exemplu în calitate de președinte al CSP (1949-1955 – activitatea sa se suprapune cu cele două planuri economice anuale și cu primul plan cincinal) putem spera să avem o viziune de ansamblu și cât mai multe răspunsuri la spirala de întrebări pe care orice cercetare științifică asupra comunismului o generează, indiferent de subiectul ales.
Foarte interesantă mi s-a părut și remarca făcută de Ștefan Bosomitu într-o prezentare a lucrării sale, când constata că încă personalitatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu are dedicată o lucrare biografică solidă științific (o primă încercare este a aceluiași autor, în calitate de coordonator împreună cu Mihai Burcea, la volumului din 2012 numit Spectrele lui Dej. Incursiuni în biografia și regimul unui dictator). Într-adevăr este surprinzător și, faptul că încă nu există atât de multe lucrări biografice pentru liderii comuniști, poate și dintr-o reticiență nejustificată a specialiștilor, care s-a transformat acum într-un handicap pe care cercetătorii îl resimt atunci când tratează orice subiect referitor la comunism, astfel renunțându-se asumat la câteva piese din puzzle-ul reconstituirii istorice.
O a doua inițiativă ce merită amintită este proiectul de cercetare (aflat în derulare) al echipei conduse de Adrian Cioroianu (Mihai Burcea, Corina Doboș și Dumitru Lăcătușu): Componența Partidului Comunist din România în perioada ilegalității – studii prosopografice. Membri, simpatizanţi, conspiratori şi ,,tovarăşi de drum”. Obiectivele cercetării sunt evidente, interesant este de subliniat că principalul rezultat al acestui proiect va fi realizarea unei baze de date consultabile online, adică un instrument de lucru accesibil tuturor celor interesați. Precizăm că obiective oarecum similare le-a avut un alt proiect de cercetare, al Cristinei Diac, Liderii Partidului Comunist din România, 1921-1944. Analiză prosopografică și de asemenea menționăm și un mai vechi, dar important instrument de lucru: Florica Dobre (coordonator), Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dicționar, București, Editura Enciclopedică, 2004.