miercuri, 21 mai 2014

Subingineri sau conductori tehnici deveniţi ingineri



Problema cadrelor specializate la începutul comunismul şi nu numai a fost o problemă presantă pentru societatea românească. Un motor de primă importanţă în crearea unei clase de specialişti care să poată susţine industrializarea comunistă, văzută ca principal mod de creştere economică, a fost sectorul învăţământului superior, prin diversele sale universităţi şi institute [*]. În cadrul aceluiaşi efort se încerca şi scurtcircuitarea acestui proces de formare a cadrelor specializate prin mai multe căi printre care şi încercarea de a crea ingineri din cadre cu o pregătire inferioară, dar doar în anumite condiţii.
Astfel, subinginerii sau conductorii tehnici puteau obţine titlul de inginer dacă puteau dovedi că au muncit în producţie cel puţin 8 ani în specialitatea respectivă (deţinând un post de conducere sau efectuând lucrări de o anumită importanţă) şi dacă reuşeau la colocviul susţinut în faţa unei comisii. În cazul în care nu se puteau respecta aceste condiţii, mai exista o altă cale de a deveni inginer: se susţinea un examen de diplomă (oral şi scris, plus prezentarea unui proiect de specialitate) în faţa unei comisii, la care se puteau prezenta doar cei care făceau dovada unei practici/activităţi în birouri tehnice, de cel puţin 5 ani în specialitatea diplomei.
Modalitatea descrisă prin care se încerca crearea unor ingineri care să servească industriei autohtone era prevăzută a funcţiona 5 ani de zile, între 1949 şi 1954.


* Evoluţia învăţământului superior în timpul regimului comunist este o problemă complexă cercetată actualmente printr-un proiect de cercetare intitulat Planificare economică, învăţământ superior şi acumularea capitalului uman în România în timpul regimului comunist (1948-1989). Proiectul este coordonat de prof. dr. Bogdan Murgescu. Mai multe informaţii se pot obţine aici.
 
Sursa: Decret nr. 388 din 11 octombrie 1949 pentru acordare titlului de inginer unor categorii de tehnicieni, ,,Colecţiune de legi, decrete, hotărâri şi deciziuni”, 1949, 1-31 octombrie, Bucureşti, Editura de Stat, 1949, p. 21-23.