vineri, 14 martie 2014

Stufitul


Stufitul sau solomitul este un material de construcţie din plăci de trestie comprimată folosit şi promovat la începutul comunismului pentru a înlocui lipsa de materiale corespunzătoare activităţii de construcţie (nu este un caz singular), în contextul unor ani caracterizaţi de penurii de tot felul, de începerea procesului de industrializare, de plata datoriilor de război (de activitatea sovromurilor).
Instrucţiunile pentru industrializarea stufului prevedeau că ,,recoltarea” de stuf avea loc toamna sau iarna, utilizându-se doar acele bucăţi de trestie care aveau anumite lungimi. Stufitul obţinut se fabrica în două grosimi diferite de 35 mm şi 50 mm şi suporta diferite alte operaţiuni pentru a căpăta o minimă rezistenţă (antiputrezire, anti-rozătoare). Pentru realizarea unei plăci de stufit de 50 mm se foloseau 20 kg de trestie şi 1 kg de sârmă galvanizată de 2,2 mm grosime (pentru legare). Stufitul se utiliza pentru construcţii uşoare pentru a înlocui zidăria la baracamente, magazii, dar şi la căptuşirea zidurilor, planşeelor, teraselor, acoperişurilor, hangarelor sau ca izolant fonic şi termic.

Sursa: Deciziunea nr. 1987 din 9 octombrie 1950 pentru punerea în vigoare a ,,Instrucţiunilor provizorii pentru fabricarea şi folosirea plăcilor de stufit (solomit) în construcţii”, în ,,Colecţie de Legi, Decrete, Hotărîri şi Deciziuni”, tomul XXVIII, 1950, 1-31 octombrie, Bucureşti, Editura de Stat, 1950, p. 284-288.