luni, 8 iulie 2013

Decalajele industriale în Transilvania în perioada 1970-1990



Pentru a stabili dacă au existat decalaje în dezvoltarea industrială a judeţelor din Transilvania în perioada 1970-1990, ne vom ajuta de comparaţia a doi indicatori ai dezvoltării industriale: numărul mediu de salariaţi industriali şi numărul de întreprinderi industriale (date statistice din ,,Anuarul statistic al României din 1991).
Mai întâi superlativele industrializării în Transilvania ne arată că judeţul Braşov a fost cel mai industrializat judeţ sub aspectul indicatorului ,,numărul mediu al salariaţilor industriali” în perioada 1970-1990, în timp ce din punct de vedere al numărului de întreprinderi industriale, judeţul Cluj era cel mai important în aceeaşi perioadă. La polul opus s-au aflat judeţele Sălaj şi Bistriţa-Năsăud.
Ca date statistice generale menţionăm că în 1970 au fost în medie 54606,6 salariaţi industriali per judeţ în Transilvania şi 45,1 întreprinderi industriale; în 1980 82244,9 şi 46,3; în 1990 92212,4 şi 56,3. Mediile din 1990 faţă de 1980 ne arată o corelare între creşterea mediei numărului mediu de salariaţi industriali per judeţ (aproximativ cu 10.000) şi creşterea mediei numărului de întreprinderi industriale per judeţ (cu 10). Nu acelaşi lucru se remarcă în 1980 faţă de 1970, când la o creştere relativ insignifiantă de 1,2 a mediei numărului de întreprinderi industriale per judeţ, se alătură o creştere spectaculoasă de aproximativ 28.000 de salariaţi industriali (număr mediu). Rezultatul a fost atins în urma creşterii indicatorului respectiv pentru toate judeţele, inclusiv la cele cu un număr relativ mic de salariaţi industriali precum Bistriţa-Năsăud (de 2,71 ori în 1980 faţă de 1970), Sălaj (de 2,68 ori) şi Covasna (de 1,91 ori).
Judeţul Braşov se evidenţiază cu o creştere de peste 60.000 de salariaţi industriali (număr mediu) în 1980 faţă de 1970, doar această creştere singură fiind superioară indicatorului respectiv în anul 1980 în 4 dintre cele 10 judeţe transilvănene în analiză (Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Covasna şi Harghita). Judeţul Braşov avea în 1970 un număr mediu de salariaţi industriali de peste 15 ori mai mare decât cel mai slab judeţ la acest capitol, Sălaj. În 1980 decalajul dintre aceleaşi judeţe aproape că s-a înjumătăţit (de peste 8 ori), iar în 1990 asistăm la o nouă înjumătăţire (de peste 4 ori), pe fondul creşterii constante a număr mediu de salariaţi industriali din Sălaj, în timp ce cel din Braşov, după creşterea din 1980 faţă de 1970, înregistra în anul 1990 o scădere simţitoare de peste 13.000 (de la 181.215 la 168.069).
În ceea ce priveşte numărul întreprinderilor industriale, diferenţa între judeţul Cluj şi Bistriţa-Năsăud (extremele la acest indicator) era în 1970 de 6,5 ori mai mare pentru cel dintâi, în 1980 Clujul se compara cu Sălajul (doar 20 de întreprinderi industriale faţă de 71 câte avea Clujul) el având de peste 3,5 ori mai multe întreprinderi industriale, ecart redus în 1990, la de 2,39 ori mai multe întreprinderi industriale în favoarea Clujului.
În concluzie, se constată că au existat decalaje ale dezvoltării industriale în Transilvania. Cele mai importante judeţe din Transilvania între 1970 şi 1990 pentru industria românească erau Clujul şi Braşovul, iar cele mai puţin importante, Sălajul şi Bistriţa-Năsăud. Concluzia se sprijină doar pe datele statistice referitoare la numărul mediu al salariaţilor industriali şi numărul întreprinderilor industriale. Alţi factori ce ar fi implicaţi în analiză pot să nu modifice concluziile, dar cu siguranţă că ar releva şi alte aspecte interesante ale decalajelor din cadrul celei mai industrializate regiuni istorice româneşti, Transilvania.