vineri, 7 decembrie 2012

Canalul Dunăre-Marea Neagră

Lungimea : 64,2 kilometri [1], 64,4 kilometri [2].
Lăţimea la fund a canalului : 70-90 metri.
Canalul are două ecluze la Cernavodă şi Agigea.
Canal navigabil pentru nave maritime de 5000 tone, cu un pescaj de 5,5 metri, la o adâncime de 7,5 metri [3] sau 7 metri [4], cu viteza de 9 km/oră [5], a scurtat drumul către Marea Neagră cu 400 de kilometri [6].

Când a fost realizat ? Cităm dintr-o carte chiar din anul 1984 :
,,Această operă hidrotehnică fără egal pe pămîntul românesc şi una din cele mai importante pe plan mondial a fost oficial dată în funcţiune la 26 mai 1984, în prezenţa Secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu” [7].
Peste ani, în 2007, avea să se spună că pentru proiectul complex al Canalului Dunăre-Marea Neagră, ,,nu s-a apelat la licenţe şi la importuri de echipamente ori material, nici la asistenţă străină”, şi că ,,a fost o performanţă care a probat profesionalismul inginerilor şi constructorilor români din zeci şi zeci de domenii şi, mai presus de toate, potenţialul ştiinţei, tehnologiei şi economiei României din acei ani istorici” [8]. Tot ce se poate, dar pe urmă ce a dat economiei României ? A fost un proiect rentabil sau doar unul megalomanic ca şi Casa Poporului sau Transfăgărăşanul ? S-au formulat câteva răspunsuri. Unul dintre ele arată că decizia de a construi un astfel de canal nu a fost deloc bună : cheltuielile s-ar fi amortizat în mult mai mult decât cei 25 de ani programaţi în condiţiile unui trafic anual de 80-100 milioane de tone marfă, investiţiile – 2 miliarde de dolari, parţial contractaţi prin împrumut – în realizarea canalului au stopat sau îngreunat demararea altor proiecte în domeniul transporturilor şi nu numai [9].

[1] Marcu Botzan, Apele în viaţa poporului român, Bucureşti, 1984, p. 324.
[2] Gavrilă Sonea, Ştiinţa şi tehnologia autohtone în dezvoltarea României 1938-1989, Bucureşti, 2007, p. 239.
[3] Marcu Botzan, Apele în viaţa poporului român, Bucureşti, 1984, p. 324.
[4] Sonea, Gavrilă, Ştiinţa şi tehnologia autohtone în dezvoltarea României 1938-1989, Bucureşti, 2007, p. 241.
[5] Marcu Botzan, Apele în viaţa poporului român, Bucureşti, 1984, p. 324.
[6] Gavrilă Sonea, Ştiinţa şi tehnologia autohtone în dezvoltarea României 1938-1989, Bucureşti, 2007, p. 241.
[7] Marcu Botzan, Apele în viaţa poporului român, Bucureşti, 1984, p. 325.
[8] Gavrilă Sonea, Ştiinţa şi tehnologia autohtone în dezvoltarea României 1938-1989, Bucureşti, 2007, p. 237.
[9] Bogdan Murgescu, România şi Europa : acumularea decalajelor economice (1500-2010), Iaşi, 2010, p. 382.