luni, 15 octombrie 2012

Petrolul : acumularea interdependenţelor

Importanţa petrolului a fost recunoscută nu în puţine rânduri încă din prima jumătate de secol 20. Mai mult, se conştientizau şi interdependenţele create în economie şi în întreaga societate prin utilizarea calităţilor petrolului (de a fi combustibil în transporturi, materie primă în industrie, contributor indirect la prosperitatea agriculturii prin intermediul îngrăşămintelor chimice etc.). Pentru ilustrare redăm un pasaj dintr-un text din perioada menţionată, chiar din timpul celui de-al doilea război mondial :

,,Rolul petrolului în tehnica modernă este atât de covârşitor încât cu greu ne putem închipui ce s’ar întâmpla dacă milioanele de motoare care se găsesc în mişcare pe pământ, în aer sau în apă, ar fi dintr’odată lipsite de acest preţios generator de energie.
În secolul acesta care poate fi considerat ca secolul motorizărei şi al iuţelei, petrolul constituie unul din elementele esenţiale ale puterei şi independenţei economice atât în timp de pace, cât şi în timp de războiu” (V. Cerchez, Tehnologia petrolului, vol. 1, Bucureşti, 1943, p. 16).

Ulterior, în perioada 1947-1989, industria petrolului a cunoscut o dezvoltare accentuată, în special în sectorul rafinării şi petrochimiei (rafinării de petrol, combinate petrochimice, în unele cazuri ele fiind integrate în cadrul aceluiaşi ansamblu ca de exemplu la Năvodari sau Teleajen), în sectorul extracţiei (cea mai mare producţie de ţiţei a fost atinsă în 1976, cea mai adâncă sondă săpată a trecut de 7 kilometri adâncime, zăcăminte de ţiţei au fost extrase şi din platoul continental al Mării Negre), dar şi în cel al distribuirii de produse petroliere, punându-se bazele unei reţele de staţii de distribuţie a carburanţilor. Dezvoltarea industriei petroliere între 1947-1989 a cunoscut excese şi limitări, dar a contribuit şi la dezvoltarea economică a României, totul în timp ce interdependenţele economice create de ţiţei s-au accentuat pe măsură.