sâmbătă, 10 martie 2012

Pietrele semipreţioase naturale - 1989

Datorită valorii lor, pietrele semipreţioase naturale au intrat în atenţia legislatorului din perioada comunistă, atunci când o parte dintre ele au fost declarate ca aparţinând rezervei de stat. Acest statut al pietrelor semipreţioase naturale (fiindcă unele pot fi obţinute şi pe cale artificială) a făcut ca repartizarea lor pentru prelucrare precum şi destinaţia lor să fie aprobată trimestrial prin decret al Consiliului de Stat, adică strict reglementată, iar gestionarea lor să fie încredinţată Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România (denumirea de atunci a băncii naţionale, care oglindea regimul politic din ţară). Pietrele semipreţioase naturale cu regim de rezervă de stat erau : topazul, spinelul, alexandritul, crisoberilul, acvamarinul, granatul, almandinul, zirconul, agatul, ametistul, chihlimbarul, jaspurile, aragonitul, alabastrul de la Stana şi Gălăşeni, din judeţul Sălaj, dar şi alte pietre naturale a căror duritate este mai mare de 7 (pe scara Mohs ce măsoară duritatea materialelor, reprezintă acele materiale capabile să zgârie sticla, precum cuarţul).

Sursa : D.C.S. 50/07.03.1989 privind unele măsuri referitoare la regimul pietrelor semipreţioase naturale, în Colecţia de legi şi decrete şi alte acte normative, vol. I, Consiliul de Stat, Bucureşti, 1989, p. 134-135.