luni, 9 ianuarie 2012

Prezenţa ,,muncitorimii” şi a ideii de muncă în textele imnurilor naţionale ale României comuniste

Zdrobite cătuşe a fost imnul naţional al R.P.R. între 1948 şi 1953. Muzica imnului aparţine lui Matei Socor, iar versurile lui Aurel Baranga. Câteva versuri din imn conţin referinţe clare la adresa clasei muncitoare. Ea este văzută ca fiind cea mai importantă din România acelor vremuri (clasă conducătoare), şi în ,,alianţă” cu ţărănimea şi cu armata (fiindcă la adoptarea imnului suntem despărţiţi de atât de puţini ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, cu apel evident la partea din război de după 23 august 1944). Iată versurile respective :
,,Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul”
[...]
,,Muncitori şi ţărani şi ostaşi
Zidim România Republicii noi”.
[...].

În anul 1953 în R.P.R. a fost adoptat un nou imn numit Te slăvim, Românie! Muzica imnului a fost compusă de acelaşi Matei Socor, de data aceasta pe versurile lui Eugen Frunză şi Dan Deşliu. Imnul profund încărcat de un mesaj ideologic (mai mult decât precedentul) ne interesează pentru versul ,,Noi uzine clădim, rodul holdei sporim”, în care practic se rezumă principalele locuri de muncă ale claselor sociale importante în comunism : muncitorimea, care lucrează în uzinele construite, clasă socială menţionată prima, urmată de ţărănime, activă pe ogoare. Ostaşii nu mai sunt menţionaţi în mod expres decât prin expresia ,,străbunii eroi au luptat”. 

Începând cu anul 1977, deci la peste zece ani de la proclamarea R.S.R., ţara avea un nou imn, poate cel mai cunoscut din întreaga perioadă comunistă, fapt datorat şi inspiraţiei pentru muzica sa venită din partea unui cântec patriotic semnat de Ciprian Porumbescu, muzică ce a fost pusă pe un text modificat, adaptat cerinţelor comunismului. Din acest imn, Trei culori, am selectat o câteva versuri cu apel direct la muncitorime. Mai întâi, în două versuri, se vorbeşte despre unitatea României, o obsesie a acelor vremuri (,,poporul strâns unit în jurul Partidului conducător”) :
,,Suntem un popor în lume
Strîns unit şi muncitor”
Observăm că poporul nu este doar unit este şi muncitor. Pentru ca, sărind peste două versuri, să trecem la strofa următoare care reafirmă înlăturând orice dubiu, idee strecurată la început indirect :
,,Azi partidul ne uneşte
Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte,
Prin elan muncitoresc”.
Adică ,,elanul muncitoresc” a unit sau a pătruns toate categoriile sociale; muncitorii nu mai sunt în mod direct amintiţi, fiindcă tot poporul muncea (aşa lasă să se înţeleagă ambalajul propagandistic comunist).

Pe parcursul celor trei imnuri de stat comuniste am observat menţionările asupra clasei muncitoare, căreia îi era rezervat un loc important şi în cuprinsul imnurilor, fiind însoţită în menţionări de ţărănime, pentru ca în ultimul imn, întregul popor să fie înzestrat cu pasiunea pentru muncă cultivată sub controlul partidului (unic). Tot în imnuri, ideea de muncă a fost de fiecare dată sugerată prin folosirea unor verbe precum ,,a zidi” (,,zidim”), ,,a făuri” (,,făurim”), ,,a clădi” (,,clădim”, ,,se clădeşte”) sau prin expresii precum ,,munca-i stegar” sau prin folosirea unor substantive (,,ziditori”).

Sursele pentru textele imnurilor : http://ro.wikipedia.org/wiki/Zdrobite_c%C4%83tu%C8%99e; http://en.wikipedia.org/wiki/Te_sl%C4%83vim,_Rom%C3%A2nie; http://ro.wikipedia.org/wiki/Trei_culori.