vineri, 16 decembrie 2011

Ilarion Ciobanu şi experienţa sa ca brigadier

Ilarion Ciobanu, fost actor şi regizor, povesteşte în paginile ,,Almanahului Cinema“ experienţa sa ca brigadier din anul 1948. În primii ani de comunism cu ajutorul brigadierilor, voluntari organizaţi într-o brigadă, s-au realizat mai multe construcţii, s-au reparat o parte din distrugerile războiului, s-au săpat kilometri pentru conducte de gaze (precum Agnita-Botorca) şi alte lucrări. Înainte de a îmbrăţişa cariera cinematografică, Ilarion Ciobanu a fost unul dintre aceşti brigadieri. Iată cum a ajuns brigadier (pe când era în Constanţa) :,,De fapt, totul a început ca o mare aventură. Şi cărui tînăr nu-i placaventurile? Nu ştiu cum a fost prin alte părţi, dar nouă celor din port, activiştii judeţeni U.T.M. n-au fost nevoiţi să ne vorbească prea mult. Ideea că urma să ne ducem să muncim la construcţia unei căi ferate în MUNŢI, a fost mai mult decît destul […]. În general, pentru omul de pe malul mării muntele înseamna o necunoscută, o altă lume, iar pentru noi, atunci, avea aceeaşi rezonanţă ca Sahara, Hawaii sau pampasul sud-american“. Brigada, care în total număra100 de tineri, a muncit la construcţia căi ferate Bumbeşti-Livezeni. Cei care s-audecis să participe ca voluntari la această construcţie au ajuns cu trenul pânăîn Gara Meri. De acolo voluntarii au primit câteva ,,îndrumări scurte“, au fostorganizaţi şi cantonaţi în sectorul Rafailă după care au început să-şiconstruiască barăcile ce le-au servit drept ,,casă şi masă“ din aprilie 1948. Cât despre munca efectivă, Ilarion Ciobanu nu aminteşte foarte multe : ,,Ar fi mult. Mult prea mult de scris despre schimburile de zi şi de noapte, despre îndărătnicia muntelui care parcă ne era duşman, despre tuneluri şi viaducte, despre vagonete şi perforatoare, despre accidente şi durere, despre dorul de acasă sau despre duminicile pe care le aşteptam. Nu vreau să mai scriu pentru că nu a fost nimic deosebit. Am făcut totul simplu, dîrz, bărbăteşte. Nu se putea altfel, viaţa o cerea“. Parcă ar mai fi fost ceva de adăugat. În orice caz din cele povestite de Ilarion Ciobanu putem înţelege cum s-a desfăşurat în unele cazuri munca voluntarilor,,pe şantierele patriei“, de la luarea deciziei de a munci până la munca efectivă. În multe cazuri dezamăgirile, în parte mărturisite şi de Ilarion (direct, dar şi din subtext), trebuie să fi fost însemnate. În unele cazuri convingerile proprii, în altele propaganda comunistă sau amândouă, nu puteau ascunde efortul care era depus de voluntari, în marea lor majoritate tineri, pentru realizarea diferitelor construcţii. Au fost dezamăgiri, dar din text nu putem să aflăm (nici dacă ar fi fost) dacă au existat şi regrete. Până la urmă aşa a fost istoria, aşa s-au realizat unele construcţii cu ajutorul voluntarilor, cu bune şi cu rele, cu credinţe utopice sau nu.

Sursa : ,,Almanahul Cinema“, 1975, p. 84-86.