sâmbătă, 22 octombrie 2011

Sticla şi produsele din sticlă

Sticla este o topitură de silicaţi (principalul component fiind dioxidul de siliciu) solidificată în a cărei compoziţie mai pot fi întâlniţi şi oxizi metalici.
Principalele tipuri de sticlă şi modul în care sunt utilizate : sticlă solubilă (pentru producerea electrozilor de sudură, a diferitelor materiale de construcţii), sticlă de cuarţ (fabricarea de aparate pentru industria chimică, aparatură de laborator, izolatoare tubulare), sticle alcaline (pentru realizarea de geamuri), sticle grele (pentru obţinerea de lentile optice, izolaţii electrice), fibre de sticlă (sub formă de fire răsucite, şnur, pânză de sticlă, vată de sticlă, pâslă; folosite ca materiale electroizolante în industria electrotehnică şi cu diferite alte aplicaţii în special în telecomunicaţii), emailuri de sticlă, sticle policristaline (fabricarea de izolatoare în radiotehnie) [1]. O altă clasificare, în funcţie de fondanţii sau stabilizatorii folosiţi la fabricare împarte sticlele în : sticlă calco-sodică (folosită pentru fabricarea de materiale de construcţii), calco-potasică şi plumbo-potasică (cristal) [2].

Surse :
[1] Nicolae Popescu, Materiale pentru construcţii de maşini, manual pentru clasa a IX-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 92-93.
[2] Petru N. Hreniuc, Bazele tehnologiei şi tehnologii industriale, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 2005, p. 308-309.