luni, 10 octombrie 2011

Produse animaliere prelucrate industrial

În primul rând o listă cu astfel de produse este foarte mare, dar am să încerc să punctez câteva dintre aceste produse. Pe urmă, trebuie spus că de departe industria alimentară şi cea textilă şi a pielăriei, sunt ramurile industriale care folosesc cele mai importante cantităţi de produse animaliere. În România regimului comunist cele mai importante animale crescute şi pentru prelucrare industrială sunt : bovinele (în special taurine, mai puţin bubaline), ovine, porcine, păsări, familii de albine şi viermii de mătase [1]. De o importanţă (cantitativă) mai mică pentru industrie erau şi iepurii, nutriile, nurcile, vulpile (din crescătorii speciale), cabalinele şi caprinele.
Industria alimentară este şi era beneficiara directă a zootehniei : prelua carnea de vită, porc, oaie sau de pasăre, ouă de consum de la păsări, miere de la albine. De la vaci, bivoliţe şi oi se obţine lapte de consum, care era dus către întreprinderi de industrializarea laptelui, unde erau obţinute diferite produse lactate, precum la întreprinderea de industrializarea cărnii se obţineau produse variate din carne. În industria pielăriei se foloseau în special piei de la bovine, porcine şi ovine şi mai puţin de la cabaline. Blănurile şi blăniţele cele mai preţuite erau de la nutrii, vulpi, nurci şi iepuri. Părul de porcine şi cabaline putea fi folosit pentru fabricarea de pensule, iar cel de la iepuri pentru realizarea de pălării. De la păsări (galinacee şi palmipede) se foloseau şi penele, puful şi fulgii. Pentru industria textilă, cantitatea cea mai importantă de materii prime animaliere venea prin tundere de la ovine : lâna (fie ea grosieră sau fină). În industria de medicamente se foloseau veninul de albine şi alte produse de stupină precum propolisul, lăptişorul de matcă sau polenul recoltat de albine. Mai sunt şi alte produse animaliere folosite în industrie, că doar până şi pentru deşeuri se găsea o utilizare!

[1] Mihail Stănciulescu, Vasile Sârbulescu, Producţiile animale, Bucureşti, 1981.