joi, 22 septembrie 2011

Industrializarea socialistă – lecţie de istorie

Cum este prezentată industrializarea socialistă într-un manual de istorie ?
Încercând să răspund la această întrebare am luat aleatoriu un manual pentru clasa a XII-a [1].
În acest manual, industrializarea socialistă este inclusă în capitolul ,,Economie şi societate în perioada comunistă”, în cadrul lecţiei ,,Contradicţiile industrializării”. Încă din titlu, cititorul este îndrumat spre o anumită formă de citire a procesului de industrializare. În cele aproape două pagini dedicate efectiv textului lecţiei, accentul cade pe anii de început ai industrializării şi pe cei de final. Deşi nu se face nicio menţiune asupra anilor 1960, prezentarea procesului de industrializare este echilibrată. Textul lecţiei este însoţit de diferite documente (citate din Gheorghe Gheorghiu-Dej – chiar trei la număr, poate pentru reprezentativitate şi pentru dimensiunea întregită a industrializării, ar fi trebuit inclus un citat despre industrializare şi din Nicolae Ceauşescu, Vladimir Tismăneanu şi din Hotărârea-Apel a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. cu privire la îndeplinirea Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a R.S.R. în cincinalul 1976-1980), tabele (statistici cuprinzând structura investiţiilor, structura P.I.B.-ului în unele ţări est-europene, ritmul de creştere al unor ramuri industriale, distribuţia forţei de muncă în cele trei sectoare ale C.A.E.R., scăderea ritmului de creştere planificat-1982). Pentru a facilita înţelegerea lecţiei, sunt incluse câteva precizări cronologice sumare, trei imagini (întreprindere industrială, brigadieri de pe şantierul APACA, muncitoare stahanovistă), sunt menţionate etapele industrializării (1945-1958, 1958-1970, 1970-1981, 1981-1989) şi este inclus şi un dicţionar cu termeni relevanţi (însă insuficienţi). Nu se menţionează modul în care se luau deciziile privitoare la industrializare, şi nici mici amănunte despre întreprinderi, combinate, care ar fi arătat cum se manifesta industrializarea şi din sensul instituţiilor (şi întreprinderea este o instituţie). Ca exerciţii pentru verificarea şi consolidarea celor citite/învăţate se propun 5 activităţi a căror rezolvare cere lucru cu textul lecţiei şi activităţi prin care se cere o contribuţie din partea elevului, în sensul că i se cere să explice de ce regimul comunist a dezvoltat cu precădere industria, să analizeze statisticile prezentate sau să arate cauzele crizei din anii 1980.
În concluzie, lecţia dedicată industrializării este prezentată bine şi echilibrat, punând la dispoziţia elevului câteva instrumente prin care să completeze textul propriu-zis al lecţiei şi prin care să înţeleagă mai bine ce a reprezentat industrializare socialistă.

[1] Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea, Cristian Niţă şi alţii, Istoria românilor : manual pentru clasa a XII-a, ed. a IV-a, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002, p. 172-175.