vineri, 19 august 2011

Consiliul de Miniştri

Consiliul de Miniştri era organul suprem executiv al puterii de stat în perioada comunistă. După cum se menţionează în Constituţia României din 1965, Consiliul de Miniştri avea mai multe atribuţii printre care menţionăm pe cele mai importante pentru economie : conducea, coordona şi controla activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, elabora proiectul planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi proiectul bugetului de stat, precum şi orice alte proiecte de legi; stabilea măsuri pentru realizarea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi a bugetului de stat; întocmea raportul general cu privire la indeplinirea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar, înfiinţa organizaţii economice, întreprinderi şi instituţii de stat de interes republican, exercita, în condiţiile prevăzute de lege, atribuţiile sale de conducere şi de control asupra activităţii comitetelor executive şi birourilor executive ale consiliilor populare.

Consiliul de Miniştri era ales de Marea Adunarea Naţională şi era condus de un prim-ministru şi era compus din viceprim-miniştrii, miniştrii, miniştrii secretari de stat, precum şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat prevăzuţi prin lege.
Prim-miniştri R.P.R./R.S.R. au fost în ordine : Dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Ilie Verdeţ şi Constantin Dăscălescu.
Conform atribuţiilor şi al bugetului republican pe care îl administra, Consiliul de Miniştri a avut în mod evident un rol important în dezvoltarea economiei şi în special industriei, aşa cum se poate observa din modul în care erau distribuiţi banii de investiţii la începutul fiecărui an.