miercuri, 8 iunie 2011

Organizare-reorganizare teritorială – ce ne învaţă istoria

De ceva timp se tot discută despre reorganizarea administrativ-teritorială a României, de faptul că astfel s-ar mai reduce din birocraţie şi s-ar mai adăuga şi alte beneficii. Cred însă că cea mai mare problemă o reprezintă modul în sine în care sunt administrate judeţele şi nu faptul că sunt atât de numeroase. Şi cele 8 regiuni/judeţe câte ne sunt propuse astăzi, pot fi la fel de incompetent conduse, la fel de încărcate de birocraţie. Eu cred că cele 41 de judeţe alături de Bucureşti nu sunt un impediment în actuala dezvoltare a României. Dar nu despre aceste lucruri voiam să vorbesc, ci de o mică lecţie de istorie.

În dezbaterile cu privire la această nouă organizare a României se spune că ea este necesară şi fiindcă este una stabilită încă din 1968 [1]. Te duce cu gândul că judeţele ar fi fost instituite în timpul regimului comunist, ceea ce evident ar fi o mare greşeală. Împărţirea ţărilor române s-a făcut din cele mai vechi timpuri, şi sunt câteva atestări în acest sens, în judeţe pentru Ţara Românească şi în ţinuturi pentru Moldova. Numărul acestor unităţi administrativ-teritoriale a variat în timp [2]. Judeţul nu a fost inventat de regimul comunist. A fost reintrodus tocmai în timpul naţional-comunismului pentru a da impresia unei continuităţi cu vechea Românie. Chiar dacă nu putem spune prea des că am avut perioade de timp în care ne-am descurcat bine ca ţară din punct de vedere economic, totuşi nu organizarea administrativ-teritorială a fost de vină, ci mai curând cei care au condus ţara şi uneori unele evenimente internaţionale (războaie mondiale, faţă de care nu prea aveam putinţă a le evita).
Se mai spune că proiectul noii organizări a României [3] ar fi conform cu cel al regiunilor de dezvoltare create pentru compatibilitate cu Uniunea Europeană. Ar trebui să ne uităm şi la celelalte ţări membre U.E. (nu la cele intrate de curând, ci la cele mai vechi) şi să vedem dacă s-a pus problema unei reorganizări. Poate că discuţii au fost, dar vechea împărţire teritorială a rămas. Mai mult, actual, împărţirea regională a U.E. este realizată în primul rând din motive statistice, dincolo de un eventual proiect de viitor cu alte finalităţi. Cred că ar fi mai bine ca fiecare să-şi facă treaba pentru care este plătit, dând dovadă de responsabilitate şi de profesionalism (sunt cuvinte mari, greu realizabile).

Industrializarea forţată a României (R.P.R., R.S.R.) a fost realizată în timpul regimului comunist. Procesul nu a fost împiedicat nici de cele 28 de regiuni, nici de 18, nici de 16, nici de Regiunea Autonomă Maghiară/Mureş-Autonomă Maghiară, şi nici de 39 de judeţe (ulterior 40) la care se adăuga Bucureştiul. Şi industrializarea forţată, până la urmă cauzatoare a atâtor probleme în perioada postcomunistă, este doar unul dintre exemple. Aşa că modul în care este realizată administrarea ţării contează, dar nu mai mult decât modul în care este condusă, guvernată. România ar putea fi guvernată bine şi astăzi şi cu actuala organizare administrativ-teritorială, conformă cu istoria noastră.


[1] Despre organizarea administrativ-teritorială a ţării în timpul regimului comunist se poate citi şi pe acest blog : http://industrializarearomaniei.blogspot.com/2009/05/impartirea-administrativ-teritoriala.html
[2] De exemplu în Ţara Românească între 1845 şi 1859 existau 17 judeţe, după ce se renunţase la judeţul Săcuieni, inclus în judeţul Prahova. În Moldova existau 15 ţinuturi în perioada 1856-1859. Anterior, între 1831 şi 1856 erau doar 13 ţinuturi. Din 1859 putem vorbi de Principatele Unite ale Valahiei şi Moldovei şi din 1862 de România : erau 32 de judeţe. În perioada următoare numărul lor a fluctuat în funcţie şi de războaiele la care România a participat şi care au dus la creşterea numărului de unităţi administrativ-teritoriale. În perioada interbelică s-a ajuns la 71 de judeţe. Urmează organizarea Regatului României din timpul lui Carol al II-lea şi apoi modificările s-au supus regulilor războiului : au fost dese. Evident, se pot căuta rădăcini ale tradiţiei judeţului şi ţinutului şi în secolele imediat următoare constituirii ţărilor române. Ceea ce am prezentat e doar cu titlu exemplificator, discuţia fiind mult mai întinsă.
[3] http://www.zf.ro/analiza/nu-sunt-in-stare-sa-reduca-birocratia-dar-cred-ca-pot-desfiinta-judetele-guvernul-anunta-bomba-reorganizarii-administrative-vedeti-aici-care-ar-putea-fi-impartirea-si-capitalele-noilor-regiuni-8321815