miercuri, 1 iunie 2011

Dezindustrializarea ca metodă de recuperare a trecutului

Titlul poate părea paradoxal, dar să nu ne pripim, fiindcă orice lucru vine cu bune şi cu rele.
Dezindustrializarea care are loc astăzi în România se face aproape în totalitate pe seama vechilor centre industriale ridicate în timpul comunismului. Create având o bază materială corectă sau nu pentru a fi rentabile şi nu doar funcţionale, fabricile şi uzinele ridicate în comunism nu au reuşit în marea lor majoritate să treacă testul unei economii de piaţă. Au fost mai mulţi factori care au influenţat negativ industria românească (şocul trecerii spre un nou sistem economic, lipsa experienţei necesare sau chiar reaua voinţă în administrare şi altele), inclusiv factori exogeni : epuizarea naturală a unor zăcăminte (rentabile) care constituia baza industrializării în mai multe ramuri economice, orientarea în timp a economiei internaţionale spre ramura serviciilor în special în detrimentul industriei.
Procesul de dezindustrializare transformă industria din ramură economică în obiect de studiu pentru diferite ştiinţe (economice, socio-umane şi altele). Practic industrializarea intră în istorie. Probabil că i se va mai rezerva când şi când câte un loc în economia viitoare (energii regenerabile, spre exemplu), dar în orice caz industria aşa cum o ştiam nu va mai avea aceleaşi caracteristici. Este un proces în mişcare, dar nu încheiat şi deşi industria pare să meargă pe acest drum ne putem aştepta la orice. Cum ar spune şi profesorul Lucian Boia, istoria poate fi orice, nu mai logică nu este.
Cu aceste mici consideraţii, văd totuşi dezindustrializarea şi ca pe un moment prielnic pentru a studia modul în care procesul de industrializare s-a desfăşurat. Poate că este ultima şansă pentru a face acest lucru cu obiectele în sine, adică cu fabrici şi uzine in situ, şi nu în bunul obicei general, în a studia ceva trecut, mort, tocmai bun pentru a-ţi exprimi regretele fiindcă nu i-ai acordat atenţia cuvenită cât timp era viu. Poate că peste un timp fostele fiare vechi vor fi cu totul altfel văzute, asta ca să nu mai spun că industrializarea, cel puţin în România în cei aproape 50 de ani de comunism, ca şi în alte ţări (fie şi necomuniste), a schimbat foarte mult întreaga societate. Sunt influenţe incontestabile şi asupra modului de viaţă. Aşa că o multitudine de ştiinţe se vor apleca în continuare (sau ar trebui să) asupra procesului de industrializare. Este şi un moment prielnic, dincolo de grijile zilnice, pentru ca un astfel de subiect, analizat prin intermediul diferitelor ştiinţe, să aibă şi o receptivitate mai mare la publicul larg şi nu doar la specialişti (de multe ori refractari şi ei la un subiect nu tocmai uşor de abordat).
Astfel că, în următoarele postări voi prezenta mai des şi elemente legate de dezindustrializare, ca metodă de a cunoaşte, recupera şi conserva memoria industrializării.