miercuri, 6 aprilie 2011

Peisaj siderurgic

În multe din paginile ,,Scînteii” putem întâlni construcţii literare care glorifică realizările regimului comunist. Dintre acestea ne-am oprit la un exemplu din anul 1961. Un tehnician din sectorul de laminare de la Combinatul siderurgic Hunedoara, Ion Drăgănescu, semnează o poezie numită Piesaj siderurgic pe care o reproducem din paginile ziarului.

,,În zumzetul uzinei am pătruns
Şi mi-au ieşit în drum imense hale
Cu trompe uriaşe, verticale
Ce-aruncă veşnic nori de fum în sus.

Aceşti giganţi de cărămizi şi fier
Ce-şi reazimă ca munţii fruntea-n cer,
N-au fost aşa dintru întîia oară.

Mici ateliere înnecate-n fum.
Atît. Însă voinţa omenească
Din tot ce-a fost, făcu să se-mplinească
Splendoarea ce-mi apare-n faţă-acum...

Ca un potop, cad roşiile stele –
Potop de foc feeric, sideral
Şi ninge cu luceferi de metal –
Solidă temelie ţării mele” [1].

Este de remarcat importanţa pe care regimului comunist o acorda industrializării şi muncitorilor. Industrializarea era prezentată publicului în felurite chipuri (în fotografii, documentare, filme, cărţi, muzică), iar muncitorii ,,ca principală clasă conducătoare a societăţii” erau din ce în ce mai prezenţi şi în alte activităţi decât în cele tipice meseriei lor. Muncitorii erau reprezentaţi în filme, erau decoraţi, erau prezenţi ca autori de poezii, iar ca martori ai industrializării, ,,ai făuririi noii societăţi”, îşi prezentau propriile experienţe de muncă. Industrializarea şi muncitorimea supraîncărcate de simboluri au fost mai prezente ca niciodată în timpul regimului comunist, au fost elemente importante într-o utopie care a durat aproape o jumătate de secol.

[1] ,,Scînteia”, nr. 5042, 12 ianuarie 1961, p.4.