joi, 21 aprilie 2011

Întreprinderea forestieră ,,Bernath Andrei” Vatra Dornei

În paginile ziarului ,,Scînteia” apăreau constant exemple de fabrici construite de regimul comunist. Articolul ce prezenta noua construcţie era scris după un model ,,clasic” pentru acele vremuri. Modul de a scrie un astfel de articol a evoluat în funcţie de perioada regimului comunist.
Prezentăm acum un articol din ,,Scînteia” redactat la momentul construirii Întreprinderii forestiere ,,Bernath Andrei” din Vatra Dornei. Articolul poate fi împărţit astfel : se descrie situaţia industriei lemnului din ,,Ţara Dornelor” din perioada de dinainte de comunism, se continuă cu un scurt pasaj care descrie ,,viaţa nouă” a muncitorilor forestieri care a început de la 23 August 1944 prin ,,eliberarea Patriei noastre de către glorioasa Armată Sovietică” (această formulare este de neînlocuit mai ales în perioada anilor 1950), sunt descrise momente din realizarea fabricii cu accent pe truda unui stahanovist (numit Dera Vasile şi care ,,a isbutit să dea câte 5-6 norme în fiecare zi”) cu precizarea că exemplul i-a fost urmat şi de alţi muncitori. Nu se uită se să puncteze că totul a fost realizat aplicând metode sovietice (în cazul de faţă ,,metaoda sovietică de zidărie”), că fabrica are ,,întregul proces de producţie mecanizat” (mecanizarea unor procese şi activităţi care înainte de regimul comunist se realizau manual, sunt mereu precizate de propagandă – e drept că beneficiile industrializării în acest sens erau reale). În finalul articolului accentul cade pe latura socială. Cu subtitlu ,,Fabrică nouă, oameni noi” avem câteva pasaje care prezintă cum munca şi depăşirea planului de producţie (plan lunar realizat în 23 de zile) înseamnă ,,un succes al frontului păcii”, un pas spre ,,creşterea buneistări generale”. Pacea înte popoare era deviza lagărului comunist, iar R.P.R. se ralia acestei poziţii. Comuniştii se erijau în apărătorii păcii, iar ,,imperialiştii” erau cei care o ameninţau constant. Propaganda comunistă în anii 1950 a evidenţiat această idee cu fiecare ocazie, totul se făcea pentru pace. Conceptul de ,,cetate asediată” justifica multe decizii ale regimului comunist.
Încă două formulări caracteristice mai vreau să prezint. Prima arată că ,,înfruntând natura, gerul cumplit şi apele subterane, muncitorii s’au pus cu nădejde pe lucru”. Mereu se arată că muncitorii reuniţi în jurul partidului au reuşit să înfrângă vicisitudinile naturii, că nimeni şi nimic nu-i poate opri dacă ei îşi doresc acest lucru... şi dacă ascultă de partid. Totul creează senzaţia că este o ,,viaţă nouă” în care industrializării nu-i sunt refuzate niciunul dintre lucrurile pe care şi le propune. ,,Oamenii noi” sunt cei care gândesc în paradigmele comunismului, cei ,,educaţi de Partid”. Regimul comunist din R.P.R. aplica atât ideologia comunistă, cât şi propriile mijloace pentru a se menţine la putere.
Cea de-a doua formulare caracteristică este legată de mecanizare. După ce se spusese la începutul articolului cum decurgea munca înainte de comunism, se prezintă schimbările aduse de noul regim : ,,Azi, muncitorii nu mai cară buştenii grei pe umăr. Transportoare mecanice uşurează munca muncitorilor”. Se prezintă întregul proces care are loc, şi se mai adaugă şi că „prisosul va fi depozitat în silozuri”. Mereu propaganda arată preocuparea în timpul noului regim pentru întrebuinţarea oricăror resurse. Activitatea era pusă în contrapondere cu risipa efectuată înainte de comunism.
Puţine lucruri am arătat despre întreprinderea forestieră ,,Bernath Andrei” din Vatra Dornei, dar chiar astfel a fost prezentat în ,,Scînteia”. Momentul finalizării noii construcţii a fost un pretext pentru a glorifica regimul, nu multe lucruri despre construcţie în sine, prea puţin despre utilaje şi alte beneficii. Când însă se aminteau, ele erau corelate cu formulări propagandistice. Să nu cerăm prea mult în acest sens ,,Scînteii”, doar era organul central al P.M.R., ulterior P.C.R.
Prin natura sa comunismul nu poate fi înţeles fără procesul de industrializare şi nici invers. Pur şi simplu se întrepătrund. Comunismul considera industrializarea principalul mijloc prin care se putea progresa şi realiza ,,viaţa nouă” cu oameni asemenea, iar procesul industrializării din ţările comuniste datorează mult ideologiei comuniste, care i-a permis o evoluţie rapidă, mult accelerată şi cu beneficii reale, dar în acelaşi timp forţată, uneori neraţională şi cu eforturi prea mari în raport cu alte necesităţi.