vineri, 21 ianuarie 2011

Raionul Agnita – 1950

Raionarea sau legea administrativă din anul 1950 a înlocuit judeţele şi plăşile României cu regiuni şi raioane. O regiune era formată din mai multe raioane şi avea un oraş-reşedinţă de regiune. Raionul avea la rândul său un oraş-reşedinţă de raion şi era format din alte oraşe, comune şi sate.
Am să prezint raionul Agnita încadrat la momentul anului 1950 în regiunea Sibiu, la acea vreme, una dintre cele 28 de regiuni ale R.P.R. Nu voi face o monografie, ci voi folosi câteva formulări justificative pentru schimbarea împărţirii administrative a ţării, pe care le-am găsit într-un număr al ziarului ,,Scânteia” din 1950, şi care erau aplicate raionului sibian.
Raionul Agnita prelua teritorii aparţinând a trei foste judeţe : Târnava Mare, Sibiu şi Făgăraş. Reşedinţa de raion era oraşul Agnita aşezat în centrul raionului spre a fi ,,mai legat de masse” având posibilitatea ,,să organizeze mai bine controlul şi îndrumarea Sfaturilor Populare comunale, ajutându-le în activitatea lor”. Se afirma că locuitorii din raionul Agnita erau nevoiţi înainte de raionare să străbată un drum lung spre a ajunge în capitalele de judeţ când aveau nevoie, lucru datorat hotarelor ,,fixate în trecut după bunul plac al moşierilor şi capitaliştilor”, şi care despărţeau ,,aritifical” locuitorii cu aceleaşi interese economice. Toate acestea erau prezentate în mod înfierat şi în balanţă cu ,,binefacerile” noii organizării. Se cuvine să precizăm că tot în timpul regimul comunist, de data aceasta ceauşist, avea să se afirme că organizarea ţării pe baza regiunilor şi raioanelor nu era conformă cu necesităţile ţării. Şi din nou, propaganda comunistă arăta cât de benefică era noua organizare, cât de artificială era precedenta şi tot aşa. Orwell cu al său 1984 surprindea în chip strălucit încă din 1949 acest modus vivendi al regimului comunist, ce a aşternut Cortina de Fier peste Europa.
Revenind la prezentarea raionului Agnita şi a oraşului-reşedinţă de raion se mai afirma că în noua formulă organizatorică ,,micile fabrici din cuprinsul oraşului se vor putea aproviziona acum mult mai uşor cu materiile prime aflate în raion”. Tot pe aceeaşi linie, zăcămintele de gaz aflatee în raion ,,vor putea fi valorificate deplin” ,,datorită contribuţiilor largi ale Sfaturilor Populare raionale”. Două idei semnificative se desprind din argumentarea pro-raionare din ziarul ,,Scânteia” : Sfaturile Populare au posibilitatea să supravegheze mai bine locuitorii (sau în limbajul propagandei comunsite să ,,să controleze şi să îndrume”) şi economia are posibilitatea să prospere (prin alimentarea cu materii prime a fabricilor, punerea în valoare a zăcămintelor).