luni, 13 decembrie 2010

Cărbunii

Cărbunii sunt roci sedimentare combustibile (caustobiolite [1]), solide, care s-au format din materii vegetale în decursul timpului sub influenţa anumitor factori. Cărbunii pot fi clasificaţi în mai multe categorii. În România există 4 tipuri de cărbuni : turbă, cărbuni bruni, huilă şi antracit. De menţionat că ligniţii sunt sinonimii cărbunilor bruni, chiar dacă uneori în România s-a optat pentru o definire a cărbunilor în cinci tipuri incluzând şi ligniţii. S-a arătat că această diferenţă a apărut în funcţie de calea prin care acest tip de cărbune a ajuns să fie cunoscut în România : franceză (lignite) sau germană (Braunkohle) [2].

Cărbunele este format din carbon, hidrogen, sulf, azot şi oxigen. Cu cât este mai mare conţinutul de carbon, cu atât cărbunele este de un tip superior. Cărbunii au mai multe proprietăţi fizice (culoare, structură, textură, luciu etc.) şi proprietăţi tehnice. Din ultima categoria cea mai importantă proprietate este puterea calorică, cea care stă la baza definirii cărbunilor din clasificarea prezentată. Puterea calorică reprezintă cantitatea de căldură care se produce în urma arderii complete a unui kilogram de cărbune [3]. Turba are conţinutul cel mai mic de carbon şi astfel cea mai mică putere calorică, la polul opus situându-se antracitul.
În final precizăm că la nivel internaţional există din 1951 o instituţie precum International Committee for Coal and Organic Petrology [4] şi din care şi România face parte, care se ocupă de cercetarea cărbunilor (probleme studiate precum apariţia cărbunilor, compoziţia chimică, explorarea şi exploatarea cărbunilor, utilizările lor industriale şi altele).

Note :
[1] Termen ce desemnează roci sedimentare ce se pot întălni sub formă solidă, lichidă sau gazoasă şi care sunt folosite drept combustibili. Din această grupă mai fac parte pe lângă cărbuni şi petrolul, gazele naturale, şisturile bituminoase sau asfaltul. Denumire rocilor provine fie din cuvintele greceşti kaustikos = arzător, bios = viaţă, lithos = piatră, fie din cuvântul de origine germană Kaustobiolithe.
[2] Iustinian Petrescu (coord.), Geologia zăcămintelor de cărbuni, vol.1, Bucureşti, 1986, p. 91.
[2] Ibid., p. 19.
[4] http://www.iccop.org/index.php?id=58.