vineri, 29 octombrie 2010

Cântec din fabrica de cherestea

Cântec din fabrica de cherestea

,,La gatăre Iftade Lugu, cântă...
Ion a Safte’şi şterge năduşeala, se’ndoaie,
Cată’n chimir şi-apoi suceşte o foaie.
Ferestraiele crănţăne ca dinţii, deapică.
Spinări se rup şi iară se ridică.
Ninge rumeguşul peste umeri, ud.
În poarta fabricei se scutură-un agud.
Fierb cazanele şi se frământă...
La maşini ceva tuşeşte, răguşit,
- Patronul ? Dă-l în vânturi, ’i-un bandit.
- Hăăi rup! – Cântă, dincolo de stive, cei cu topoarele.
Pe cerul toamnei se încurcă, palid, soarele.
Cinci metri de butuc alunecă spre gatăr...
- Flăcăi! Daţi-i drumu, s’ajungem norma! – Batăr!
George Veniamin [1]”.

Acest cântec a fost tipărit în anul 1947 în ziarul ,,Scânteia”. Nu ştiu dacă autorul cântecului este veridic. În ziar ni se spune că este un pseundonim literar al învăţătorului G.S. Venin din comuna Frasin-Câmpulung. În orice caz, versurile cântecului reprezintă ceea ce propaganda regimului comunist dorea să transmită. Altfel nu apărea în ziarul ,,Scânteia”. La o simplă citire nu putem să trecem peste: ,,- Patronul ? Dă-l în vânturi, ’i-un bandit”. Este un limbaj dur. Nu este vorba numai de a recrea atmosfera din fabrică. Este chiar tonul propagandei comuniste pe care îl întâlnim în multe scrieri şi care este îndreptat împotriva celor consideraţi duşmani : exploatarea omului de către om, burghezia rău-voitoare şi mereu împotriva oamenilor muncii, lupta de clasă. Pe urmă găsim referirea la norma care trebuia realizată. Este o ,,normă burghezo-moşierească” ce va fi înlocuită cu ,,normele comuniste” acompaniate de îndemnuri propagandistice de genul ,,patriei mai mult oţel” sau mai cunoscutul ,,cincinalul în patru ani”. În rest, versurile prezintă atmosfera din fabrică. Cântecul este considerat şi în paginile ziarului ,,un efort de a surprinde bogata imagine a realităţii dimprejurul său [a lui George Veniamin]”. Nimic de adăugat, doar că subtil în cântec se fac referiri la situaţia muncitorilor care par asupriţi, ştiu că au patron ,,bandit”, dar continuă să muncească pentru a-şi atinge norma. De altfel la momentul naţionalizării, propaganda comunistă avea să spună că fabricile sunt în sfârşit ,,în mâinile poporului muncitor”, că patronii nu mai au cum să fure...

[1] ,,Scânteia”, anul XVI, nr. 1008, 25 decembrie 1947, p. 12.