marți, 27 aprilie 2010

Colaborare internaţională în industria petrolieră 1982-1983

La 17 iunie 1982 se semna la Bagdad un Acord privind dezvoltarea pe termen lung a cooperării tehnico-economice şi a schimburilor comerciale îtnre guvernul R.S.R. şi guvernul Republicii Irak [1]. Semnatarii erau Nicolae Ceauşescu şi Saddam Hussein. În acest acord, la articolul 4, ,,Obiective în industria petrolului şi petrochimiei”, se precizau domeniile în care va fi realizată cooperarea dintre cele două state : rafinării şi blocuri de ulei, construirea de conducte pentru transportul ţiţeiului, gazelor şi produselor petroliere, construirea de depozite petnru ţiţei şi petnru produse petroliere, staţii de pompare, lucrări de foraj, livrări de piese de schimb, fabrici pentru piese de schimb şi componente pentru industria petrolului, precum şi orice alte obiective care vor fi convenite de cele două părţi contractante, R.S.R. şi Republica Irak [2].

La 27 mai 1983 se semna la Bucureşti Acordul de cooperare economică, industrială şi tehnică dintre guvernul R.S.R. şi Regatul Lesotho. În acord se preciza posibilitatea utilizării unor ,,forme de cooperare reciproc avantajoase, inclusiv societăţi mixte” în domenii precum cel petrolier, al minelor sau al energiei [3].

Nicolae Ceauşescu a realizat o vizită preşedintelui Mohamed Hosni Mubarak al Republicii Arabe Egipt, între 19 şi 22 octombrie 1983. În urma convorbirilor s-a semnat o ,,Declaraţie comună cu privire la dezvoltarea susţinută a cooperării dintre Republica Socialistă România şi Republica Arabă Egipt” la data de 22 octombrie [4].
S-a convenit ,,amplificarea continuă a raporturilor tradiţionale de prietenie şi conlucrare rodnică” între cele două state. Să precizăm că anterior, între cele două state, la 30 iunie 1974 şi 10 septembrie 1982, se semnaseră declaraţii asemănătoare cu cea din 22 octombrie 1983. Printre mai multe lucruri stabilite, s-a convenit, ,,în mod deosebit”, să se intensifice colaborarea în mai multe domenii, printre care şi în cel al petrolului şi energiei [5].

În perioadă următoare, 22-24 octombrie Ceauşescu a fost în vizită în Republica Democrată Sudan, fiind primit de preşedintele Gaafar Mohamed Nimeiri. Vizita era ulterioară semnării Tratatului de prietenie şi cooperare semnat la Khartum, la 25 aprilie 1979. Într-o declaraţie comună, s-a stabilit că este necesară dezvoltarea cooperării în domeniile energiei, hidroenergiei, explorării, rafinării, transportului ţiţeiului, petrochimiei, minelor şi în alte domenii [6].

În luna următoare a aceluiaşi an, preşedintele R.S.R. a primit vizita preşedintelui Prezidiului R.S.F. Iugoslavia, Mika Şpiliak. În Declaraţia comună semnată se prevedeau mai multe domenii deosebite pentru colaborare. Menţionăm chimia şi petrochimia, cercetarea geologică şi exploatarea de petrol şi gaze în zona de frontieră [7]. Preocuparea pentru industria petrolieră a fost reliefată şi de vizita întreprinsă în Bucureşti şi judeţul Prahova [8].

[1] Decret al Consiliului de Stat nr. 404 din 1 noiembrie 1982.
[2] Ibid.
[3] Decret al Consiliului de Stat nr. 484 din 26 decembrie 1983, B.Of., nr. 106 din 27 decembrie 1983.
[4] Declaraţie comună, B.Of., nr. 82 din 24 octombrie 1983.
[5] Ibid.
[6] Declaraţie comună, B.Of., nr. 83 din 25 octombrie 1983.
[7] Declaraţie comună, B.Of., nr. 87 din 5 noiembrie 1983.
[8] Ibid.

Bibliografie
Decret al Consiliului de Stat nr. 404 din 1 noiembrie 1982.
Declaraţie comună, B.Of., nr. 82 din 24 octombrie 1983.
Declaraţie comună, B.Of., nr. 83 din 25 octombrie 1983.
Declaraţie comună, B.Of., nr. 87 din 5 noiembrie 1983.
Decret al Consiliului de Stat nr. 484 din 26 decembrie 1983, B.Of., nr. 106 din 27 decembrie 1983.