luni, 23 noiembrie 2009

Comentariu

Comentariu asupra textului precedent : Darea de seamă a Întreprinderii de Bunuri Bucureşti, din cadrul Sovrompetrol

Avem în faţa noastră un text tipic pentru anii ’50 din RPR. Dare de seamă reprezenta un act important, în care se prezentau cele mai importante realizări ale unei întreprinderi. Dat fiind importanţa acestui act, preambulul său era încărcat de o puternică valoare simbolică, în ideologia regimului comunist era oglindită.
Se vorbeşte despre ,,procesul de destrămare a imperialismului”, despre ,,războaie agresive” (pot fi şi de altfel? – evident are rolul de a sublinia ,,ferocitatea imperialiştilor” care destabilizează pacea în lumea) purtate de imperialişti.
În timp ce am văzut ce fac ,,imperialiştii”, în statele socialiste ,,egalitatea deplină în drepturi”, ,,avantajului reciproc” şi ,,ajutorul reciproc tovărăşesc” reprezintă baza acestor state. Bineînţeles este amintit ,,drumul glorios străbătut de poporul sovietic”, care ,,a transformat Uniunea Sovietică în patru decenii într-una din cele mai mari puteri industriale ale lumii”. Sunt date şi câteva exemple care să legitimeze statutul la care aspiră ,,Ţara socialismului victorios” : prima centrală atomo-electrică şi lansarea primului satelit artificial (eveniment petrecut la 4 octombrie 1957, în acelaşi an cu redactarea documentului). Toate acestea par a contura ,,superioritatea socialismului asupra capitalismului, victoria lui inevitabilă în întrecerea paşnică cu capitalismul”.
Cât despre poporul român şi activitatea sa în cadrul ,,lagărului socialist” se spune că ,,este hotărît să întărească continuu orînduirea democrat populară, să apere şi să desvolte marile sale cuceriri, să păşească mereu înainte pe calea deschisă de Marele Octombrie, spre victoria deplină a socialismului”.
Cuvântul ,,democrat” poate părea un cuvânt gol de conţinut, pentru că regimul comunist avea propria viziune asupra democraţiei. Cuvântul ,,democrat” avea un înţeles precis desemnând pe cel care sprijină programul partidului comunist [1] (PMR în momentul redactării documentului prezentat). Una este cuvântul, alta este interpretarea ce îi este adusă de către regim. Este vorba de acel dublu-gândit la care făcea referire şi George Orwell în al său roman (1984).
Cu toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere şi celălalt aspect al ideologiei comuniste, care declama egalitatea deplină în drepturi. Egalitatea, alături de libertatea şi suveranitatea poporului sunt principiile de bază ale democraţiei. Nu avem cum să nu ne gândim că prin acest principiu de egalitate, mai intens promovat în comunsim decât în alte regimuri (dar, dat fiind caracterul ideal al principiului, neatins în totalitate), comunismul se poate numi democraţie. ,,Eşecul comunismului nu a fost eşecul unei derive antidemocratice, a fost eşecul unei maniere de a înţelege democraţia, pe care istoria a refuzat să o ratifice” [2].
O altă discuţie necesită şi apelul care se face la popor pentru a continua drumul spre socialism. Ideologia comunistă vedea un capitalism încă în vigoare, dar într-o ireversibilă cădere, comunismul urmând a-i lua locul (evident după o trecere prin democraţie populară şi socialism) De aceea era nevoie de sprijin intens şi continuu şi astfel putem înţelege formularea : ,,victoria deplină a socialismului”.
Textul de început al dării de seamă trebuie înţeles sub două unghiuri. O dată, datorită orientării ţării noastre de atunci, putem înţelege cele spuse, mai ales din punct de vedere economic (pentru că în text avem şi evaluări ale activităţii întreprinderii, cu cifre evident mărite faţă de perioada ultimei evaluări, ca expresie a gândirii economice dar şi propagandistice a regimului). Poate că astăzi, niciun astfel de document nu este lipsit de referiri la Uniunea Europeană. Pe de altă parte, nu putem trece cu vederea formulări tipice de propagandă comunistă, în forma cea mai pură. Ceea ce presupune dezinformare, falsificare şi crearea unei lumi paralele realităţii vremurilor de atunci. Toate acestea erau furnizate de regim poporului său chiar şi prin intermediul unui document ce privea o colectivitate restrânsă, ca cea a unei întreprinderi (sigur că nu era chiar orice întreprindere, chiar dacă avea un caracter auxiliar, ea aparţinea totuşi de Sovrompetrol).
Dar acelea au fost timpurile, nu ne aplecăm atenţia asupra textului spre a judeca, ci, dornici de a cunoaşte cât mai fidel trecutul, încercăm să refacem un mod de gândire, cel al regimului comunist asupra procesului de industrializare. Nu putem înţelege acest proces fără a ne opri asupra propagandei ce l-a precedat, însoţit şi urmat cu fiecare realizare, de altfel o înlănţuire continuă indispensabilă înţelegerii industrializării.

[1] Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii, Bucureşti, 2004, p.113.
[2] Lucian Boia, Mitul democraţiei, ed. a II-a, Bucureşti, 2007, p. 99.