sâmbătă, 25 iulie 2009

Şantiere navale

Şantierele navale aparţin ramurii industriale a prelucrării metalelor şi a construcţiilor de maşini. Ca subramură ele fac parte din industria mijloacelor de transport.
În 1948, R.P.R. avea patru şantiere navale de construcţie, la Galaţi şi Brăila (regiunea Galaţi), Turnu-Severin (regiunea Craiova) şi Olteniţa (regiunea Bucureşti). Dintre şantierele enumerate, cel de la Galaţi era ,,cel mai mare şantier naval”[1] şi ,,principalul furnizor de nave maritime comerciale de tonaj mediu” [2]. În aceeaşi perioadă în şantiere navale precum Constanţa, Tulcea, Orşova sau Giurgiu se executau doar lucrări de reparaţie.
După 1960 şantierele navale beneficiază de o atenţie mai mare şi se dezvoltă multe şantiere navale care din ateliere de reparaţii navale ajung să şi construiască ambarcaţiuni [3].
Şantierul naval Galaţi este martorul unor premiere : lansarea în 1968 a primului vrachier de construcţie românească de 12500 tdw, numit ,,Petroşani” [4]; terminarea lucrărilor la prima platformă de foraj marin, numită ,,Gloria” şi care ,,a conferit constructorilor gălăţeni cel mai mare prestigiu” [5]. În continuare s-au construit noi tipuri de nave şi mai perfecţionate : cargouri multifuncţionale, mineraliere şi vrachiere de tonaje mari.
Şantierul naval Brăila a fost înfiinţat la 8 mai 1840 când purta denumirea de Şantierul naval ,,România”. În 1968 şantierul naval din Brăila fuzionează cu cel numit ,,Viitorul” [6]. În anii 1980 şantierul naval Brăila devine cel de-al doilea şantier maritim amplasat la Dunăre [7]. Printre tipurile de nave construite aici amintim cargourile şi navele de pescuit oceanic tip superatlantic, cele din urmă fiind ,,o premieră pentru industria românească de construcţii navale” [8].
Şantierul naval Drobeta-Turnu Severin a fost înfiinţat în anul 1852. După 1948 îşi diversifică producţia prin construirea de nave maritime, iar începând cu anii 1976-8 se trece şi la construcţia de nave tehnice, precum şalandele sau gabarele, folosite în lucrări hidrotehnice şi portuare de mare anvergură [9].
În anul 1964, la şantierul naval s-a construit cargoul de 1500 tdw, clasa ,,Caransebeş” care avea următoarele caracteristici : lungimea maximă 73,78 metri, lungimea între perpendiculare 69,5 metri, lăţimea 10,75 metri, pescajul 5,6 metri, motorul principal avea 1500 CP, viteza era de 11 noduri şi raza de acţiune de 4000 de mile marine [10]. Ca nave asemănătoare amintim ,,Petrila”, ,,Turnu Severin” şi ,,Sighişoara”.
În anul 1948 s-a construit şantierul naval Olteniţa. Dacă la început aici s-au desfăşurat doar lucrări de reparaţii cu timpul s-a trecut şi la construcţia de nave. În 1960 s-a construit nava fluvială de pasageri ,,Olteniţa”, ,,cea mai modernă navă de acest tip construită la noi” [11]. Printre tipurile de nave produse amintim : drăgile maritime, împingătoarele-remorcher, macarale plutitoare.
La şantierul naval Constanţa care a fost înfiinţat în 1899 ca atelier de reparaţii navale [12] s-a dezvoltat începând cu anul 1962. În timpul R.S.R., el va ajunge să construiască petroliere [13] şi vrachiere [14].
La Giurgiu în afară de lucrări de reparaţie, se construiau şi drăgi, şalande, pontoane ridicătoare, remorchere, nave de semnalizare, geamanduri şi altele [15].

[1] Atena Herbst-Rădoi, Geografia economică a R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 125.
[2] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 171.
[3] De altfel şi cele patru şantiere navale de construcţii din 1948 au cunoscut anterior o dezvoltare asemănătoare cu şantierele de reparaţii din perioada comunistă – în sensul că au trecut de la reparaţii simple la unele mai complexe, continuând şi cu lucrări de construcţie la mici ambarcaţiuni şi în cele din urmă la nave mai complexe.
[4] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 171.
[5] Ioan Brezeanu (coord.), Judeţele patriei. Galaţi. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 90.
[6] Valeriu Stoiu (coord.), Judeţele patriei. Brăila. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 164.
[7] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 172.
[8] Ibid.
[9] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 173.
[10] ,,Tehnium”, nr. 9 din 1983, p. 12-13.
[10] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 173.
[11] Elena Borodi, Ion Poppa (coord.), Judeţele patriei. Constanţa. Monografie, Bucureşti, 1980, p. 120.
[13] De menţionat că cel mai mare petrolier românesc a fost lansat la apă în 1984 sub numele de ,,Biruinţa”. În decembrie 2007 el a fost casat.
[14] Ion A. Manoliu, Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984, p. 172.
[15] Ibid., p. 173.

Bibliografie
,,Tehnium”, nr. 9 din 1983.
Borodi, Elena, Poppa, Ion (coord.), Judeţele patriei. Constanţa. Monografie, Bucureşti, 1980.
Brezeanu, Ioan (coord.), Judeţele patriei. Galaţi. Monografie, Bucureşti, 1980.
Herbst-Rădoi, Atena, Geografia economică a R.S.R., Bucureşti, 1969.
Manoliu, Ion A., Nave şi navigaţie, Bucureşti, 1984.
Stoiu, Valeriu (coord.), Judeţele patriei. Brăila. Monografie, Bucureşti, 1980.

N.A. : Pentru a folosi textul articolului, ca şi imaginile sau alte materiale prezente în acest blog, reamintim că este necesară indicarea sursei : http://industrializarearomaniei.blogspot.com/.