luni, 13 iulie 2009

Economisire si ecologie

În timpul RSR, grija pentru economisirea resurselor naturale a devenit o preocupare foarte importantă. Pe măsură ce greutăţile economice ale ţării se accentuau în deceniul al IX-lea al secolului XX, necesitatea economisirii materialelor a devenit prioritară pentru că era costisitoare procurarea de resurse naturale, resurse de cele mai multe ori neregenerabile. Economisirea materialelor nu a fost suficientă, astfel încât a fost necesară demararea activităţii de colectare a materialelor refolosibile. Indirect, se proteja mediul. Fiecare succes pe drumul economisirii materialelor (prin eficientizarea producţiei, refolosirea materialelor şi alte măsuri) a fost generos subliniat de propaganda comunistă.
Am selectat câteva exemple în care vom vedea prin ce metode s-au economisit anumite materiale, modul în care populaţia era îndemnată să economisească, rezultatul acestor măsuri, precum şi o listă de preţuri pentru diferite materiale refolosibile ce erau achiziţionate de la populaţie.
1.,,Cu acelaşi număr de maşini, folosind aceeaşi forţă de muncă, în aceeaşi unitate de timp, cu acelaşi consum de combustibil s-au putut obţine anual 27,5 milioane metri pătraţi de ţesături faţă de 25 milioane, totul fiind realizat prin folosirea integrală a lăţimii maxime ale războaielor de ţesut” [1].
2.,,Prin reducerea în 1963 a consumului de metal cu 1% în întreprinderile metalurgice şi constructoare de maşini se pot produce în plus : 680 vagoane autodescărcătoare de 60 tone pentru minereuri şi cărbune sau 5430 strunguri paralele modernizate sau 292 escavatoare cu cupe de 0,3 m3 sau 4127 tractoare” [2].
3.,,Să gospodărim cu grijă metalul
În unele întreprinderi constructoare de maşini (Uzinele mecanice-Galaţi şi Uzina de utilaj chimic şi petrolier nr. 2-Ploieşti) se mai produc piese forjate sau turnate cu adaosuri mari de prelucrare şi se utilizează materiale supradimensionate. În acest fel, în secţiile mecanice se pierd însemnate cantităţi de metal, care se transformă în şpan”.
Articolul este însoţit şi de maxima ,,Nimic nu se pierde, totul se..«transformă»” şi de un desen sugestiv [3].
4.,,O tonă de mase plastice poate înlocui : circa 6 tone metale feroase sau circa 4 tone metale neferoase sau circa 500 mp parchet sub formă de plăci pentru pardoseală” [4].
5.,,Achiziţionarea de la populaţie a materialelor refolosibile
Prin puncte fixe şi mobile organizate de întreprinderile pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile, cetăţenii pot preda următoarele materiale de care nu mai au nevoie :
Hîrtie-cartoane 0,60 lei/kg, textile vechi (bumbac, in, cînepă, lînă) 1,00 lei/kg, fier vechi 0,30 lei/kg, cupru 4,60 lei/kg, plumb lei/kg, aramă 0,90 lei/kg, aluminiu 2,00 lei/kg, cioburi sticlărie 0,10 lei/kg, ambalaje uzate 0,05 lei/kg, acumulatori auto 2,50 lei/kg, anvelope auto uzate 0,05 lei/kg, camere anvelope 1,90 lei/kg, tuburi spraz (marcă romînească) 1,00 leu/buc.
Activitatea de achiziţionare este permanentă (este organizată şi în şcoli)” [5].
Tot de la populaţioe se mai achiziţionau sticle şi borcane [6].

[1] ,,Viaţa economică”, nr. 7 din 1963, p. 3;
[2] Ibid., nr. 6 din 1963, p. 9;
[3] Ibid., nr. 9 din 1963, p. 4;
[4] Ibid., nr. 1 din 1963, p. 4;
[5] Abel Dărăban, Caleidoscop informativ cetăţenesc, Bucureşti, 1986, p. 121;
[6] Ibid., p. 122.

Bibliografie
,,Viaţa economică”, 1963.
Dărăban, Abel, Caleidoscop informativ cetăţenesc, Bucureşti, 1986.