sâmbătă, 30 mai 2009

,,Muncitorul de tip nou'' la IM Capeni

În cele ce urmează ne propunem să prezentăm o scurtă evoluţie a unei întreprinderi miniere cu tradiţie, în regimul comunist, precum cea de la Căpeni şi să punem accent pe modul în care propaganda comunistă vedea ,,noul tip de muncitor” din cadrul întreprinderii.
Întreprinderea minieră Căpeni a fost repusă în funcţiune în luna ianuarie 1945. Era formată din 3 mine : Gheorghe Dózsa, Tudor Vladimirescu, Géza. Cărbunele extras era destinat în principal CFR-ului, Uzinelor Textile din Sf. Gheorghe şi pe plan local, micilor întreprinderi.
La 1 ianuarie 1950 preia numele de ,,Întreprinderea carboniferă de stat Căpeni”[1], devenind o întreprindere republicană, subordonată Direcţiei generale ,,Carbonifera” Bucureşti. Din cadrul întreprinderii formate aveau să facă parte mai multe mine şi cariere de lignit : mina Tudor Vladimirescu (1950-9), 7 Noiembrie (fosta Geza, 1950-1965), Samu (1950-9), Samu II (1956), cariera Vârghiş (,,prima carieră de lignit din zonă”, 1954-1972), mina Vârghiş I (1958), Vârghiş II (1954), cariera Racoş (1968), mina Baraolt (1969)[2]. La 12 septembrie 1962 se construise o fabrică de brichete, care valorifică superioră lignitul [3].
Produsele oferite de IM Căpeni erau lignit praf, lignit bulgări, brichete din lignit. Printre consumatorii principali menţionăm : CFR, Termocentrala Doiceşti, Işalniţa, Complexul de prelucrare a lemnului Gălăuţaş, Centrala electrică Oradea [4]. Cu alte cuvinte, principala întrebuinţare a lignitului şi a brichetelor din lignit era cea de combunstibil.
Întreprinderea a devenit rentabilă în anul 1966, până atunci preţul de cost fiind mai ridicat faţă de cel de vânzare, lucru posibil pentru că : ,,În socialism preţul – ca parte integrantă a politicii economice – se stabileşte de stat” [5]. De altfel, perioada de până în 1966 a fost caracterizată de ,,pierderi planificate, acestea fiind suportate din bugetul statului” [6].
La capitolul ,,Realizări în domeniul protecţiei muncii”, înregistrăm modificări pozitive notabile, toate acestea fiind însă folosite de propaganda regimului, pentru a arăta ,,superioritatea regimului socialist”, cum se întâmplă şi prin afirmaţia : ,,Se creează profilul muncitorului de tip nou, muncitorul secolului XX” [7]. Dar ţelul regimului era cu mult mai mare : formarea omului nou. Oricum, anumite schimbări s-au produs chiar dacă au fost mistificate de propaganda comunistă (împletirea realului cu imaginarul, a adevărului cu falsul pentru a servi regimului erau de altfel caracteristice şi vizibile în toate domeniile).
Să continuăm explicarea termenului introdus de propaganda comunistă. Pentru ,,muncitorul de tip nou” din IM Căpeni era caracteristică evoluţia de la ,,ţăran-miner” la ,,miner-ţăran” care era explicată în felul următor : ,,În trecut, ţăranul-miner lucra vara exclusiv la cultivarea pămîntului şi numai toamna se angaja la mină. Minerul-ţăran, pe lîngă meseria de bază de miner pe care o exercită permanent, mai are şi o mică gospodărie agricolă” [8].
,,Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii”, ,,întrecerile socialiste”, ,,mişcarea de inovaţii”, toate îşi aveau rolul lor bine stabilit la IM Căpeni, în viziunea propagandei. Astfel, în 1959 IM Căpeni era întreprindere fruntaşă în ramura minieră (să nu uităm că la momentul respectiv funcţiona în pierdere!), iar în anul 1970 a primit drapelul de întreprindere fruntaşă pe judeţul Covasna [9]. Muncitorii evidenţiaţi în cadrul ,,întrecerilor socialiste” apăreau pe panoul de onoare al întreprinderii şi primeau o insignă. În ceea ce priveşte inovaţiile, consacrarea unui spaţiu important în propagandă era justificată de nevoia de a arăta preocuparea muncitorului de rând şi nu numai, pentru îmbunătăţirea producţiei, creşterea productivităţii şi alte asemenea, care puteau servi mai departe ca model ori pentru a arăta solidaritatea oamenilor pentru ţelurile fixate de regim. Astfel, între 1955 şi 1971 au fost consemnate graţie a 558 de inovatori, 627 de inovaţii dintre care doar 393 au fost aplicate [10].
În regimul comunist ,,muncitorul de tip nou” sau mai bine zis viziunea propagandei despre muncitor, a fost caracteristică în întreaga economie, după cum dorinţa cea mai mare a partidului-unic pentru întreaga ţară era formarea ,,omului nou”.

[1] Kisgyorgy Zoltan, Vajda Lajos, Mina Căpeni 1872-1972, Sf. Gheorghe, 1972, p. 137.
[2] Ibid., p. 146-155.
[3] Ibid., p. 182.
[4] Ibid., p. 197.
[5] Ibid.
[6] Ibid.
[7] Ibid., p. 198.
[8] Ibid., p. 201.
[9] Ibid., p. 189.
[10] Ibid., p. 195.

Bibliografie
Zoltán, Kisgyörgy, Lajos, Vajda, Mina Căpeni 1872-1972, Sf. Gheorghe, 1972.